Isaia 10 VBRC2020

1. Vai de cei ce promulgă hotărâri nelegiuite și de cei care pun în scris oprimarea

2. ca să devieze judecarea săracilor și să îndepărteze judecata săracilor poporului meu, ca văduvele să devină prada lor și să-i jefuiască pe orfani.

3. „Ce veți face în ziua vizitării, când devastarea va veni de departe? La cine veți alerga după ajutor și unde veți lăsa măreția voastră?

4. Vor îngenunchia printre prizonieri și vor cădea printre cei uciși. Cu toate acestea, mânia Domnului nu se potolește și brațul lui este încă întins.

5. Vai de Asíria, toiagul mâniei mele! Nuiaua din mâna lor este indignarea mea.

6. Am trimis-o la un neam fățarnic și-i voi ordona împotriva poporului mâniei mele, ca să-i prădeze, să-i jefuiască și să-i facă un loc de călcat cu picioarele ca noroiul de pe drumuri.

7. Dar el nu gândește așa și în inima lui nu plănuiește astfel, ci în inima sa este să nimicească și să distrugă nu puține popoare.

8. Căci el zice: «Nu sunt oare toate căpeteniile mele regi?

9. Oare nu este Carchémiș ca și Calnó? Nu este Arpád ca Hamát? Nu este Damáscul ca Samaría?

10. După cum mâna mea a ajuns în regatele idolilor, unde chipurile lor cioplite erau mai multe decât la Ierusalím și la Samaría,

11. oare după cum am făcut cu Samaría și cu idolii ei, nu voi face și cu Ierusalímul și cu idolii lui?»”.

12. Dar, când Domnul va împlini toată lucrarea sa pe muntele Sión și în Ierusalím, voi pedepsi rodul îngâmfării inimii regelui Asíriei și splendoarea trufiei ochilor săi,

13. căci el a zis: „Prin puterea mâinii mele am făcut-o și prin înțelepciunea mea – pentru că sunt priceput – am mutat hotarele popoarelor, le-am prădat depozitele și, ca un viteaz, i-am dat jos pe cei care ședeau [pe tronuri];

14. ca la un cuib a ajuns mâna mea la bogățiile popoarelor și cum strânge cineva ouăle părăsite, așa am strâns eu tot pământul și nu a fost nimeni care să bată din aripi sau să-și deschidă gura și să ciripească.

15. Se laudă oare securea împotriva celui care o folosește? Se fălește fierăstrăul împotriva celui care-l mânuiește? Ca și cum nuiaua l-ar mișca pe cel care o ridică! Ca și cum toiagul s-ar ridica de parcă nu ar fi lemn!”.

16. De aceea, Domnul Dumnezeul Sabaót va trimite slăbiciune între cei puternici ai lui și, sub măreția lui, va aprinde o ardere ca arderea focului.

17. Lumina lui Israél va deveni foc și Sfântul lui, o flacără care va arde și va mistui spinii și mărăcinii lui într-o singură zi.

18. Va arde strălucirea pădurii și a grădinii – suflet și trup – și va fi ca un bolnav care leșină.

19. Ceilalți copaci din pădurea lui vor fi în număr mic și un copil va putea să-i scrie.

20. În ziua aceea, restul lui Israél și cei scăpați din casa lui Iacób nu se vor mai sprijini pe cel care îi lovea, ci se vor sprijini pe Domnul, Sfântul lui Israél, în adevăr.

21. Un rest se va întoarce, restul lui Iacób, la Dumnezeul cel Puternic.

22. Căci chiar dacă poporul tău, Israél, ar fi ca nisipul mării, numai un rest din el se va întoarce, căci nimicirea hotărâtă se va revărsa în dreptate.

23. Și [nimicirea] hotărâtă, Domnul Dumnezeul Sabaót o va împlini în mijlocul țării. Încrederea în Dumnezeu

24. De aceea, așa spune Domnul Dumnezeul Sabaót: „Nu te teme, poporul meu, locuitori ai Siónului, de Asíria! Aceasta te va lovi cu toiagul și va ridica împotriva ta nuiaua în același fel ca Egiptul.

25. Căci peste puțin, peste puțin timp, indignarea și mânia mea se vor împlini spre nimicirea lor”.

26. Domnul Sabaót va ridica biciul împotriva lui, cum l-a lovit pe Madián la stânca Hóreb, și toiagul lui va fi deasupra mării și se va înălța în același fel ca în Egipt.

27. În ziua aceea, va fi îndepărtată povara de pe umerii tăi, va fi sfărâmat jugul de pe grumazul tău, jugul va fi distrus înaintea abundenței.

28. A venit la Aiát, a traversat prin Migrón, și-a lăsat lucrurile la Micmáș.

29. A străbătut trecătoarea, a poposit la Ghebá. Ráma s-a înspăimântat și Ghibéea lui Saul a luat-o la fugă.

30. „Înalță-ți glasul, Bat-Galím! Ascultă, Làiș! Sărmane Anatót!

31. Madmená fuge, locuitorii din Ghebím caută refugiu.

32. Încă o zi se oprește la Nob, amenință cu mâna muntele Fiicei Siónului, colina Ierusalímului”.

33. Iată, Domnul Dumnezeul Sabaót taie cu putere ramurile: cele înalte vor fi tăiate și cele semețe vor fi date jos!

34. Taie tufișurile pădurii cu securea și Libánul va cădea sub cel Puternic.