Isaia 15 VDC

1. Prorocie împotriva Moabului: „Chiar în noaptea când este pustiit, Ar-Moabul este nimicit! Chiar în noaptea când este pustiit, Chir-Moabul este nimicit!…

2. Poporul se suie la templu și la Dibon, pe înălțimi, ca să plângă; Moabul se bocește: pe Nebo și pe Medeba toate capetele sunt rase și toate bărbile sunt tăiate.

3. Pe ulițe sunt încinși cu saci, pe acoperișuri și în piețe totul geme și se topește plângând.

4. Hesbonul și Eleale țipă de li se aude glasul până la Iahaț, chiar și războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază.

5. Îmi plânge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Țoar, până la Eglat-Șelișia, căci suie, plângând, suișul Luhitului și scot țipete de durere pe drumul Horonaimului.

6. Căci apele Nimrim sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeața și nu mai este niciun fir verde.

7. De aceea strâng ce le mai rămâne și își strămută averile dincolo de pârâul sălciilor.

8. Căci țipetele înconjoară hotarele Moabului; bocetele lui răsună până la Eglaim și urletele lui răsună până la Beer-Elim.

9. Apele Dimonului sunt pline de sânge și voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni împotriva celor scăpați ai Moabului, împotriva rămășiței din țară.