Isaia 15 VDCL

1. Sarcina Moabului. Căci noaptea este pustiit Arul Moabului și prăpădit; căci noaptea este pustiit Chirul Moabului și este prăpădit!…

2. S‐au suit la Bait și la Dibon, la înălțimi, ca să plângă. Moabul urlă pentru Nebo și pentru Medeba; pe toate capetele lor este chelie, orice barbă este tăiată.

3. În ulițele lor se încing cu sac, fiecare urlă pe acoperișurile lor și în ulițele lor, topindu‐se de plâns.

4. Și Hesbonul se vaită și Elealeul; glasul lor se aude până la Iahaț. De aceea cei înarmați ai Moabului se bocesc: îi tremură sufletul în el.

5. Inima mea jelește pentru Moab; mai marii lor fug până la Țoar, până la Eglat‐Șelișia: căci la suișul Luhitului se suie plângând, căci în calea Horonaimului înalță strigare de nimicire.

6. Căci apele Nimrimului vor fi pustii, căci iarba s‐a veștejit, verdeața s‐a dus, nu mai este nimic verde.

7. De aceea belșugul pe care l‐au câștigat și ceea ce au păstrat, duc la pârâul sălciilor.

8. Căci strigarea înconjură hotarele Moabului; urletul său este până la Eglaim și urletul său până la Beer‐Elim.

9. Căci apele Dimonului sunt pline de sânge: căci voi pune și mai mult asupra Dimonului: un leu asupra celor scăpați din Moab și asupra rămășiței țării.