Isaia 16 BVA

1. Trimiteți miei ca taxă obligatorie conducătorului țării. Să îi trimiteți din Sela, pe drumul deșertului, la muntele fiicei Sionului.

2. Fiicele Moabului stând la vadurile Arnonului, sunt ca niște păsări alungate, gonite din cuibul lor.

3. «Dă-ne un sfat! Decide ceva! Întinde-ți umbra în mijlocul zilei și transform-o în noapte! Ascunde-i pe cei alungați și nu îi trăda pe fugari!

4. Primește-i pe oamenii alungați ai Moabului, ca să locuiască împreună cu tine! Fii un refugiu pentru ei în fața distrugătorului!» Când acțiunile exploatatorului vor înceta, când distrugerea se va sfârși iar prădătorul va lăsa țara să trăiască în liniște,

5. se va instala un tron al milei de pe care va guverna consecvent cineva din familia (lărgită a) lui David. El va fi un judecător care urmărește să judece corect și care este plin de pasiune pentru dreptate.

6. Am auzit despre mândria Moabului. Știu cât este el de mândru! Am auzit despre faima lui, despre mândria și despre aroganța lui. Dar laudele lui sunt minciuni.

7. Din această cauză bocesc (acum) moabiții. Ei se vaită toți pentru Moab. Bociți și fiți profund afectați pentru oamenii din Chir-Hareset!

8. Câmpiile Heșbonului se usucă la fel ca viile din Sibma. Conducătorii popoarelor au distrus cele mai valoroase vițe care cândva ajungeau până la Iazer – pentru că erau răspândite până spre deșert. Ramurile ei tinere se întindeau și ajungeau până la mare.

9. Datorită acestui fapt plâng împreună cu Iazerul pentru viile din Sibma. Oh, Heșbon! On, Eleale! Vă ud cu lacrimile Mele! Strigătul de bucurie pe care l-am auzit între voi la culesul fructelor și la seceriș, a încetat.

10. Bucuria și veselia au dispărut din livezi. În vii nu se mai cântă și nu se mai chiuie de bucurie. Nimeni nu mai strivește strugurii pentru a produce vin în teascuri – pentru că am făcut să înceteze strigătele de bucurie.

11. Astfel, inima Îmi plânge ca o liră pentru Moab; și sufletul Meu jelește pentru Chir-Hareset.

12. Moab va fi văzut chinuindu-se să meargă spre locul de închinare. Va veni la altar să se roage; dar nu va primi nimic.

13. Acesta este cuvântul pe care îl pronunțase Iahve despre Moab.

14. Dar acum, Iahve zice: «În trei ani, numărați ca anii unui angajat, în ciuda mulțimii lui, gloria Moabului va fi prăbușită; iar cei care vor supraviețui, vor fi puțini și slabi!»”