Isaia 17 NTR

1. O rostire cu privire la Damasc. „Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge doar un morman de ruine.

2. Cetățile Aroerului vor fi părăsite. Ele vor fi lăsate turmelor; acestea se vor culca acolo, și nu va fi nimeni care să le înspăimânte.

3. Efraim va fi lăsat fără fortăreață, iar Damascul fără suveranitate. Rămășița lui Aram va fi ca gloria fiilor lui Israel“, zice Domnul Oștirilor.

4. „În ziua aceea, gloria lui Iacov va fi slăbită, iar grăsimea trupului său se va usca.

5. Va fi ca atunci când secerătorul adună recolta de grâne, culegând spicele cu mâna lui; va fi ca atunci când cineva strânge spicele în Valea Refaim.

6. Totuși, câteva spice vor mai rămâne, la fel ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline pe cele mai înalte ramuri, patru, cinci pe crengile roditoare“, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.

7. În ziua aceea, oamenii se vor uita la Creatorul lor și își vor îndrepta privirea spre Sfântul lui Israel.

8. Nu se vor mai uita la altarele făcute de mâinile lor și nu vor mai privi la așerele și la altarele pentru tămâiere pe care le-au construit degetele lor.

9. În ziua aceea, cetățile lor fortificate vor fi ca niște locuri abandonate tufișurilor și crângurilor, părăsite în fața fiilor lui Israel. Totul va fi o pustietate!

10. Și aceasta pentru că L-ai uitat pe Dumnezeul mântuirii tale și nu ți-ai adus aminte de Stânca locului tău de refugiu. De aceea, deși sădești plante plăcute și plantezi ramuri de viță străină,

11. deși în ziua în care îi plantezi, le și faci să crească, și în dimineața în care arunci sămânța, o și faci să înflorească, totuși secerișul va fi spulberat într-o zi de boală și de durere de nevindecat.

12. Vai, un tumult de popoare multe, care urlă ca valurile mării! Vai, un vuiet de popoare, care vuiesc ca niște ape vijelioase!

13. Popoarele vuiesc, așa cum vuiesc niște ape multe, dar El le mustră și ele fug departe, duse de vânt ca pleava de pe dealuri și ca iarba dusă de furtună.

14. Seara, teroare! Până dimineața, ele nu mai sunt. Aceasta este partea celor ce ne prădează și sorțul celor ce ne jefuiesc.