Isaia 38 BVA
1. În acele zile, Ezechia s-a îmbolnăvit și era aproape de moarte. Profetul Isaia – fiul lui Amoț – a venit la el și i-a zis: „Iahve îți vorbește astfel: «Organizează-ți familia care va rămâne; pentru că tu vei muri. Nu te vei mai însănătoși!»”
2. Atunci Ezechia s-a întors cu fața spre perete și s-a rugat lui Iahve astfel:
3. „Doamne, Te rog, amintește-Ți că am umblat în fața Ta slujindu-Ți cu seriozitate și din toată inima, făcând ce este bine înaintea Ta!” Și Ezechia a plâns cu mare regret.
4. Atunci Cuvântul lui Iahve a venit la Isaia și i-a zis:
5. „Du-te și spune-i lui Ezechia că Iahve care este Dumnezeul strămoșului său David, (îi) vorbește astfel: «Ți-am auzit rugăciunea și ți-am văzut lacrimile. Să știi că voi adăuga vieții tale încă cincisprezece ani.
6. Te voi salva; și voi scăpa acest oraș din mâna regelui Asiriei, oferindu-i protecție!
7. Și ca să știi că Iahve va respecta ce a promis, acesta este semnul de la El pentru tine:
8. voi face ca umbra proiectată de soare pe cadranul lui Ahaz să se dea înapoi cu zece trepte.»” Astfel, umbra soarelui s-a dat înapoi pe cadran cu zece trepte față de locul în care deja coborâse.
9. Urmează un psalm al lui Ezechia – regele din teritoriul numit Iuda – scris după boala pe care a avut-o și după ce a fost vindecat:
10. „Ziceam: «În floarea vieții mele trebuie să trec prin porțile locuinței morților… Sunt privat de restul anilor mei.»
11. Am zis: «Nu-L voi mai vedea pe Iahve. Da, nu Îl voi mai vedea pe El în țara celor vii. Nu voi mai vedea oameni și nu voi mai fi printre locuitorii acestei lumi.
12. Locuința îmi este smulsă și luată exact cum i se ia cortul unui păstor. Îmi simt firul vieții tăiat ca de un țesător care mi l-ar tăia de la războiul de țesut. Până la noapte, Tu vei face să înceteze existența mea (pe acest pământ).
13. Strig după ajutor până dimineață; dar exact ca un leu, El îmi strivește toate oasele. Până la noapte Tu vei face să nu mai fiu (între pământeni).
14. Am ciripit ca o rândunică și ca un cocor. Am gemut ca o porumbiță. Mi-au obosit ochii uitându-mă în sus. Sunt în necaz! Ajută-mă, Stăpâne!»
15. Ce aș mai putea spune? El (totuși) mi-a răspuns. Acesta este lucrul pe care l-a făcut El. Voi umbla smerit în toți anii vieții mele – după ce sufletul meu fusese amărât de acea veste.
16. O, Stăpâne, prin aceste lucruri trăiesc oamenii; și în toate acestea constă și viața spiritului meu. Tu mi-ai dat sănătate și mi-ai permis să (mai) trăiesc.
17. Sunt convins că pentru binele meu am trecut prin această amărăciune; pentru că Tu, în dragostea Ta, mi-ai păzit viața de groapa distrugerii, aruncând la spatele Tău toate păcatele mele.
18. Este evident că locuința morților nu Îți poate mulțumi. Moartea nu Te poate lăuda. Cei care coboară în groapă, nu pot spera că vor mai beneficia (pe acest pământ) de caracterul Tău care nu se schimbă;
19. ci de el se bucură acela care este viu. Da, omul viu Te laudă – așa cum fac și eu astăzi. Tații își învață copiii despre consecvența caracterului Tău.
20. Datorită acestui caracter, Tu, Doamne, m-ai salvat; iar noi vom cânta cu instrumentele cu coarde în toate zilele vieții noastre, în casa lui Iahve.”
21. Atunci Isaia a zis: „Pregătiți o turtă de smochine, pe care să o puneți apoi pe rană; și astfel Ezechia se va vindeca.”
22. Ezechia întrebase: „Care va fi semnul care îmi va confirma că mă voi duce la casa lui Iahve?”