Isaia 40 VBRC2020
1. „Mângâiați, mângâiați-l pe poporul meu!”, spune Dumnezeul vostru.
2. „Vorbiți la inimă Ierusalímului și spuneți-i că suferința lui s-a terminat, că nelegiuirea sa a fost răscumpărată, pentru că a fost luat din mâna Domnului dublul pentru păcatele sale”.
3. Un glas strigă: „În pustiu pregătiți calea Domnului, îndreptați în loc neumblat o cale pentru Dumnezeul nostru!
4. Orice vale să fie înălțată, orice munte și orice deal vor fi nivelate, ce este strâmb va fi îndreptat, iar ce este colțuros va fi netezit”.
5. Atunci se va descoperi gloria Domnului și toate făpturile o vor vedea împreună, căci gura Domnului a vorbit.
6. Un glas zice: «Strigă!», dar a răspuns: «Ce să strig?». Orice făptură este ca iarba și toată frumusețea ei este ca floarea câmpului.
7. Iarba se usucă, floarea se ofilește, pentru că Duhul Domnului suflă peste ele; cu adevărat, poporul este ca iarba.
8. Iarba se usucă, floarea se ofilește, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pentru totdeauna.
9. Suie-te pe un munte înalt, mesageră a Siónului; ridică-ți cu putere glasul, mesageră a Ierusalímului; ridică-l, nu te teme! Spune cetăților lui Iúda: «Iată Dumnezeul vostru!».
10. Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere și brațul lui stăpânește! Iată, răsplata lui este cu el și faptele sale sunt înaintea lui!
11. Ca un păstor își va paște turma: cu brațul lui va aduna mieii și-i va ridica la pieptul său, iar pe cele care alăptează le va conduce cu grijă.
12. Cine a măsurat apele în căușul mâinii? Cine a calculat cerurile cu palma și cu banița, pulberea pământului? Cine a cântărit munții cu cântarul și colinele, cu balanța?
13. Cine a orientat Duhul Domnului și care om l-a învățat ca sfetnic al său?
14. Cu cine s-a sfătuit ca să dobândească pricepere, să învețe calea judecății, să-i indice știința și să-i facă cunoscută calea înțelegerii?
15. Iată, neamurile sunt ca o picătură într-o găleată, ca un fir de praf pe o balanță sunt considerate; iată, insulele cântăresc cât pulberea fină!
16. Libánul nu este de ajuns pentru un foc și animalele lui nu sunt de ajuns pentru o ardere de tot.
17. Toate neamurile sunt nimic înaintea lui, mai puțin decât nimic și gol sunt considerate față de el.
18. Cu cine voiți să îl asemănați pe Dumnezeu? Și cu ce imagine vreți să-l comparați?
19. Meșteșugarul toarnă un idol, aurarul îl acoperă cu aur și toarnă lănțișoare de argint.
20. Cine are puțin de oferit alege un lemn care nu putrezește, își caută un meșteșugar înțelept ca să-i facă un idol care nu se mișcă.
21. Oare nu știți? Oare nu ați auzit? Oare nu vi s-a spus de la început? Oare nu ați priceput [cine a făcut] temeliile pământului?
22. Cel care locuiește deasupra rotocolului pământului, ai cărui locuitori sunt ca lăcustele, el desfășoară cerurile ca o pânză și le întinde ca pe un cort de locuit.
23. El îi ia pe conducători ca pe nimic și pe judecătorii pământului îi face nimicnicie.
24. Abia sunt plantați, abia sunt semănați, abia tulpinile și-au înfipt rădăcinile în pământ, că suflă asupra lor și se usucă, iar furtuna îi poartă ca pleava.
25. „Cu cine mă veți asemăna și cu cine sunt deopotrivă?”, spune Cel Sfânt.
26. Ridicați-vă ochii spre înălțimi! Cine le-a creat? El face să iasă, după număr, oștirile lor și le cheamă pe toate pe nume. De mulțimea puterii și de mărimea tăriei, nimeni nu este lipsit.
27. De ce spui, Iacób, și de ce vorbești, Israél: este calea mea ascunsă de Domnul și judecata mea, trecută [cu vederea] de Dumnezeul meu?
28. Oare nu știi sau nu ai auzit că Domnul este Dumnezeu veșnic? El, care a creat marginile pământului, nu obosește și nu se ostenește, iar inteligența lui nu poate fi pătrunsă.
29. El dă putere celui ostenit și înmulțește tăria celui vlăguit.
30. Cei tineri obosesc, iar cei maturi se ostenesc și se poticnesc,
31. dar cei care speră în Domnul își întăresc puterea, se înalță ca pe aripi de vultur, aleargă, dar nu ostenesc, umblă, dar nu obosesc.