Isaia 45 BIV2014

1. „Așa vorbește Domnu care, Pe Cir, drept uns al său, îl are, De mână-l ia și-l însoțește, Căci să doboare, îl gătește, Mulțimile popoarelor, Iar brâul împăraților Să îl dezlege; să deschidă Porți cari să nu se mai închidă.

2. „În fața ta, am să pășesc Și drumul am să-l netezesc. Voi sfărâma uși de aramă Și am să rup – de bună seamă – Zăvoarele din fier făcute, Care pe porți au fost bătute.

3. Îți dau ascunse visterii Și am să-ți dărui bogății, Care – acum – zac îngropate. Acestea toate-ți vor fi date, Ca tu să știi un lucru-anume, Că Eu sunt Domnul și, pe nume, Eu te-am chemat. Eu sunt, mereu, Al lui Israel Dumnezeu.

4. Numai din dragostea Mea mare, Față de Iacov – de cel care Îmi este rob – și pentru cel Care se cheamă Israel Și Mi-e ales, te-am căutat. Apoi, pe nume te-am chemat Și cu bunăvoință. Eu, Din ceruri, ți-am vorbit mereu, ‘Nainte de a fi putut Tu, ca să Mă fi cunoscut.

5. Căci Eu sunt Domnul, tot mereu, Și nu este alt Dumnezeu, Pentru că în afara Mea, Nu se mai află nimenea. Eu te-am încins, când nu știai Nimic și nu Mă cunoșteai.

6. Toate acestea le-am făcut Numai așa precum am vrut, Spre a se ști, din răsărit Și-apoi până la asfințit, Precum că în afara Mea Nu se mai află nimenea, Căci Eu sunt Domnul, tot mereu, Și nu este alt Dumnezeu.

7. Lumina, Eu o întocmesc, Iar bezna, tot Eu o-mpletesc. Eu dau belșugul și tot Eu Aduc restriștea căci, mereu, Aceste lucruri Eu le fac, Numai după al Meu bun plac.

8. Să picure din nori, apoi, Neprihănirea, peste voi! Deschidă-se-a pământului Față ca, din lăuntrul lui Să se reverse mântuirea Și să vă vină izbăvirea! Aceste lucruri, Eu le fac, Numai după al Meu bun plac.”

9. „Vai, este de acela care, Purtări nesăbuite, are, Căci deși este muritor, Se ceartă cu-al său Făcător! – Un ciob, din multele ce sânt Pe fața-ntregului pământ! – Dar, să îi spună, îndrăznește Lutul, celui ce-l fățuiește, „Ce faci?”, sau zice o lucrare, Cumva, despre acela care A întocmit-o cu migală, „El n-are mâini”? Fără-ndoială,

10. Vai e de cel necugetat Care, pe tată, l-a-ntrebat: „Dar de ce oare, m-ai născut?”, Iar mamei, „De ce m-ai făcut” – Îi zice-apoi – „pe-acest pământ?”.

11. Așa vorbește Domnul Sfânt, Al lui Israel Făcător: „Vrea cineva, de viitor, Să mă întrebe? Vrea, cumva, Să-Mi poruncească cineva – Acuma – pentru toți acei Cari se vădesc copii ai Mei, Sau pentru lucrurile-acele, Făcute de mâinile Mele?

12. Eu am făcut acest pământ Și oameni cari, pe el, sânt. Făcut-am ‘naltul cerului, Precum și toată oastea lui.

13. L-am așezat – de-asemenea – Pe Cir, după dreptatea Mea. Ale lui căi, Eu le păzesc, Mereu, și i le netezesc. El are să-Mi zidească iară, Cetatea-n a lui Iuda țară, Iar prinșilor mei de război, Le va da drumul mai apoi, Fără să ia răscumpărare Sau daruri de la fiecare, Pentru căci Cel care-a vorbit E Domnul oștii, negreșit.”

14. „Așa vorbește Domnul: „Toate Câștigurile ce le scoate Egiptul, tot ce va avea, Atuncea, Etiopia – Strâns din negoțul ei cel mare – Toată averea ‘ceea care E strânsă de acel popor Cari este-al Sabeenilor – Iar cei care-l alcătuiesc, Mari de statură, se vădesc – La tine-ajunge-a se socoate. Popoarele acestea, toate, Au să ajungă-nlănțuite, Mergând – în urma ta – smerite. La tine, ele vor striga Și ne-ncetat te vor ruga, Căci îți vor spune: „Dumnezeu, Numai la tine, e mereu.”

15. Dar Tu ești un Dumnezeu care Te tot ascunzi, fără-ncetare. Te-ascunzi, deși Tu ești, mereu, Al lui Israel Dumnezeu. Te-ascunzi Mântuitorule! Te-ascunzi Tu, Dumnezeule!

16. Sunt uluiți și rușinați Cei ce fac idolii turnați Și umiliți sunt scoși afară Căci încărcați sunt, de ocară.

17. Dar Israelul, negreșit, De Domnul fi-va mântuit, Iar mântuirea Lui, se știe Că, dăinuiește pe vecie.

18. Domnul, care e Făcător Al tuturor cerurilor, Acela care a-ntocmit Pământul și l-a întărit – Nu pentru a-l face-o pustie, Ci locuit voind să fie – În felu-acesta a vorbit: „Doar Eu sunt Domnul, negreșit, Și nu mai este nimenea Care să-Mi fie-asemenea!

19. Eu, în ascuns, n-am cuvântat, Nici într-un loc întunecat. Eu nu am zis celor pe care, Iacov urmași în lume-i are, „Veniți la Mine, cu toți dar, Și căutați-Mă-n zadar!” Eu – Domnul – spun neîncetat, Doar ce e drept și-adevărat.”

20. „Vă strângeți și v-apropiați Voi, cei care sunteți scăpați Din țările neamurilor! Vă spun, spre știrea tuturor, Că toți cei care își cioplesc Idolii lor se dovedesc Fără pricepere, căci cheamă Un domn care – de bună seamă – Nu poate ca să-i mântuiască Sau sprijin să le dăruiască.

21. Vorbiți cu oamenii acei. Aduceți-i dar, și pe ei Încoace, să se sfătuiască, Unii cu alții să vorbească. Cine e Cel ce-a prorocit Și aste lucruri le-a vestit De la-nceput, mai dinainte, Ca voi – toți – să luați aminte? Dar oare nu vi le-am spus Eu, Care sunt Domnul? Dumnezeu, Un altul, în afara Mea, Nu se mai află nimenea! Drept și mântuitor, sunt Eu, Căci nu mai e alt Dumnezeu.

22. De-aceea zic Eu, către voi: Veniți la Mine, înapoi, Ca să puteți fi mântuiți Voi toți cei care vă găsiți La marginile de pământ, Căci Dumnezeu, numai Eu sânt!

23. Pe Mine Însumi, Mă jur Eu! Nu-Mi iau ‘napoi cuvântul Meu Și adevăr doar, veți vedea, Că va ieși din gura Mea: Orice genunche o să fie Plecat, să Mi se-nchine Mie, Iar limbile de pe pământ Pe Mine-or face jurământ.

24. Când acel timp o să sosească, Doar astfel o să se vorbească: „Dreptatea-n Domnul se găsește. Puterea-n El doar locuiește. Le El vin cei ce-s mâniați Pe El și fi-vor înfruntați.

25. Făcuți vor fi neprihăniți În Domnul dar – și proslăviți Vor fi de-asemenea, în El – Cei ce-s urmași din Israel.”