Isaia 51 BTF2015

1. Dați-mi ascultare, voi care urmați dreptatea, voi care căutați pe DOMNUL, priviți la stânca din care sunteți ciopliți și la gaura gropii din care sunteți săpați.

2. Priviți la Avraam tatăl vostru și la Sara care v-a născut, fiindcă l-am chemat doar pe el și l-am binecuvântat și l-am înmulțit.

3. Fiindcă DOMNUL va mângâia Sionul, v-a mângâia toate locurile ei risipite; și va face pustiul lui ca Edenul și deșertul lui ca grădina DOMNULUI; bucurie și veselie se vor găsi acolo, mulțumire și vocea melodiei.

4. Dă-mi ascultare, poporul meu; și pleacă urechea la mine, națiunea mea, fiindcă o lege va ieși din mine și voi face să se odihnească judecata mea ca o lumină a poporului.

5. Dreptatea mea este aproape; salvarea mea a ieșit și brațele mele vor judeca poporul; insulele mă vor aștepta și în brațul meu se vor încrede.

6. Ridicați-vă ochii spre ceruri și priviți la pământul de dedesubt, fiindcă cerurile vor dispare ca fumul și pământul va îmbătrâni ca un veșmânt și cei ce locuiesc pe el vor muri în același fel, dar salvarea mea va fi pentru totdeauna și dreptatea mea nu va fi abolită.

7. Dați-mi ascultare, voi care cunoașteți dreptatea, poporul în a cărui inimă este legea mea; nu vă temeți de ocara oamenilor, nici nu vă fie frică de disprețuirile lor.

8. Fiindcă molia ca pe un veșmânt îi va mânca și îi va mânca viermele ca pe o lână, dar dreptatea mea va fi pentru totdeauna și salvarea mea din generație în generație.

9. Trezește-te, trezește-te, îmbracă-te cu tărie, braț al DOMNULUI; trezește-te, ca în zilele de demult, în generațiile din vechime. Nu ești tu cel care a tăiat pe Rahab și a rănit dragonul?

10. Nu ești tu acela care ai uscat marea, apele marelui adânc; care ai făcut din adâncurile mării o cale de trecere pentru cei răscumpărați?

11. De aceea răscumpărații DOMNULUI se vor întoarce și vor veni cu cântare în Sion; și bucurie veșnică va fi peste capul lor, vor căpăta veselie și bucurie, iar tristețea și jelirea vor fugi.

12. Eu, eu sunt cel care te mângâie; cine ești tu, să îți fie frică de un om care va muri și de fiul omului care va fi făcut ca iarba;

13. Și uiți pe DOMNUL, făcătorul tău, care a întins cerurile și a așezat temeliile pământului; și s-a temut continuu în fiecare zi din cauza furiei opresorului, ca și cum ar fi fost gata să distrugă? Și unde este furia opresorului?

14. Captivul din exil se grăbește să fie dezlegat și să nu moară în groapă, nici pâinea să nu îi se sfârșească.

15. Dar eu sunt DOMNUL Dumnezeul tău, care a despărțit marea, a cărei valuri au urlat, DOMNUL oștirilor este numele său.

16. Și am pus cuvintele mele în gura ta și te-am acoperit în umbra mâinii mele, ca să sădesc cerurile și să pun temeliile pământului și să spun Sionului: Tu ești poporul meu.

17. Trezește-te, trezește-te, ridică-te în picioare, Ierusalime, care ai băut din mâna DOMNULUI paharul furiei lui; ai băut drojdiile paharului cutremurării și le-ai stors.

18. Nu este nimeni să o călăuzească printre toți fiii pe care i-a născut; nici să o ia de mână dintre toți fiii pe care i-a crescut.

19. Aceste două lucruri au venit la tine; cui îi va părea rău pentru tine? Pustiirea și distrugerea și foametea și sabia; prin cine să te mângâi?

20. Fiii tăi au leșinat, zac la capătul tuturor străzilor, ca un taur sălbatic într-o plasă, sunt plini de furia DOMNULUI, de mustrarea Dumnezeului tău.

21. Ascultă acum, tu cel nenorocit și îmbătat, dar nu cu vin,

22. Astfel spune Domnul tău DOMNUL și Dumnezeul tău care pledează în cauza poporului său: Iată, am luat din mâna ta paharul cutremurării, drojdiile paharului furiei mele; nu îl vei mai bea;

23. Ci îl voi pune în mâna celor ce te nenorocesc, care au spus sufletului tău: Prosternă-te, să trecem peste tine, iar tu ți-ai așternut trupul ca pământul și ca strada, pentru cei ce au trecut pe deasupra.