Isaia 63 NTR

1. ‒ Cine este Acesta, Care vine din Edom, Care vine cu hainele roșii din Boțra? Cine este Acesta, înveșmântat atât de frumos, pășind atât de plin de putere? ‒ Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu dreptate și Care am putere să mântuiesc.

2. ‒ De ce sunt hainele Tale roșii și veșmintele Tale ca ale unuia care calcă în picioare strugurii în presă?

3. ‒ Eu singur le-am călcat în picioare, ca în presa de vin, iar dintre popoare n-a fost nimeni cu Mine. Le-am călcat în picioare în mânia Mea, le-am zdrobit în furia Mea. Sângele lor Mi-a stropit hainele și Mi-am pătat toate veșmintele.

4. Căci ziua răzbunării era în inima Mea și anul răscumpărării Mele sosise.

5. M-am uitat, dar nu era nimeni să Mă ajute; eram înmărmurit, dar nu era nimeni să Mă sprijine. Atunci brațul Meu Mi-a adus victorie și furia Mea M-a sprijinit.

6. Am călcat în picioare popoare în mânia Mea, le-am îmbătat în furia Mea și le-am vărsat sângele pe pământ.

7. Voi vorbi despre îndurările Domnului și despre faptele pentru care Domnul merită să fie lăudat, potrivit cu tot ce a făcut Domnul pentru noi. Voi vorbi despre marea Lui bunătate față de Casa lui Israel, pe care i-a arătat-o potrivit milei Sale și potrivit bogăției îndurării Lui.

8. El a zis: „Cu siguranță ei sunt poporul Meu, fiii care nu vor trăda“; și, astfel, El a devenit Mântuitorul lor.

9. Orice necaz de-al lor l-a considerat necazul Său, iar Îngerul Prezenței Sale i-a salvat. În dragostea și în mila Sa, El i-a răscumpărat; i-a ridicat și i-a purtat în brațe în toate zilele din vechime.

10. Dar ei s-au răzvrătit și L-au întristat pe Duhul Său cel Sfânt. De aceea El S-a făcut dușmanul lor și a luptat El Însuși împotriva lor.

11. Atunci poporul Său și-a adus aminte de zilele străvechi și de Moise. Unde este Acela Care i-a scos din mare împreună cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela Care a pus printre ei Duhul Său cel Sfânt,

12. Acela Care Și-a pus să meargă brațul Său măreț la dreapta lui Moise, Acela Care a despărțit apele înaintea lor pentru a-Și face un renume veșnic,

13. Acela Care i-a condus prin adâncuri? Asemenea unui cal care aleargă prin deșert, ei nu s-au împiedicat

14. și asemenea unor vite care coboară în vale, așa i-a condus Duhul Domnului la odihnă. În felul acesta Ți-ai călăuzit Tu poporul, pentru a-Ți face un Nume măreț.

15. Privește din Ceruri și vezi, din Locuința Ta sfântă și măreață. Unde-Ți sunt zelul și puterea? Fiorul Tău lăuntric și mila Ta s-au retras de la mine.

16. Totuși, Tu ești Tatăl nostru, chiar dacă Avraam nu ne cunoaște, chiar dacă Israel nu ne recunoaște; Tu, Doamne, ești Tatăl nostru, din vechime Tu Te numești „Răscumpărătorul nostru“.

17. De ce, Doamne, ne-ai făcut să rătăcim de la căile Tale? De ce ne-ai împietrit inimile, ca să nu mai avem teamă de Tine? Întoarce-Te, de dragul slujitorilor Tăi, de dragul semințiilor ce-Ți sunt moștenire!

18. Pentru puțină vreme, ei au stăpânit poporul sfințeniei Tale; dușmanii noștri au călcat în picioare Sfântul Tău Lăcaș.

19. Am fost multă vreme ca unii peste care Tu nu stăpâneai, ca unii peste care nu era chemat Numele Tău.