Isaia 63 VBRC2020

1. Cine este cel care vine din Edóm cu haine viu colorate, din Bóțra? El, mândru în hainele lui, oprimă prin marea lui putere. Eu, cel care vorbesc cu dreptate și sunt mare ca să mântuiesc.

2. De ce sunt roșii hainele tale și veșmintele tale, ca ale celui care strivește în teasc?

3. Eu singur le-am călcat în teasc și dintre popoare nu era nimeni cu mine. Le-am călcat în mânia mea și le-am zdrobit în furia mea. Sângele lor a țâșnit pe hainele mele și toată îmbrăcămintea mea mi-am pătat-o.

4. Căci în inima mea era o zi de răzbunare și anul celor răscumpărați ai mei a venit.

5. Am privit, dar nu era nimeni care să ajute, m-am mirat: nu era nimeni care să sprijine. De aceea, brațul meu m-a salvat și furia mea, ea m-a sprijinit.

6. În mânia mea am călcat popoare în picioare și le-am îmbătat în furia mea. Și am făcut să curgă sângele lor în pământ.

7. Voi face să se amintească bunătatea Domnului și lauda Domnului, după toate câte ni le-a făcut Domnul, ca și multul bine pentru casa lui Israél, pe care le-a făcut după marea sa îndurare și în bunătatea lui.

8. El a zis: „Cu adevărat ei sunt poporul meu, fii care nu spun minciună”. El a fost pentru ei mântuire

9. în toate strâmtorările lor. Erau în strâmtorare și îngerul dinaintea lui i-a mântuit: pentru dragostea lui și pentru mila lui, el i-a răscumpărat, i-a ridicat și i-a purtat în zilele de odinioară.

10. Dar ei s-au revoltat și l-au întristat pe Duhul său cel Sfânt; el s-a întors împotriva lor ca dușman și el însuși a luptat împotriva lor.

11. Și-a amintit de zilele de odinioară, de Moise și de poporul său. Unde este cel care i-a scos din mare cu păstorii turmei sale? Unde este cel care a pus în ei Duhul său cel Sfânt?

12. El l-a făcut să meargă la dreapta sa pe Moise, brațul splendorii sale, și a despicat apele înaintea lor, ca să-i facă un nume veșnic;

13. i-a făcut să meargă prin abisuri ca pe cal în pustiu și nu s-au poticnit.

14. Cum coboară o cireadă în vale, așa le-a dat odihnă Duhul Domnului, tot așa ai călăuzit poporul tău ca să-ți faci un nume măreț.

15. Privește din cer și vezi din locuința sfințeniei și a splendorii tale! Unde sunt zelul și puterea ta? S-au restrâns oare freamătul tău și îndurarea ta față de mine?

16. Căci ești tatăl nostru; Abrahám nu ne-a cunoscut și Israél nu ne-a luat în seamă. Tu, Doamne, ești tatăl nostru; numele tău este „Răscumpărătorul nostru” din veșnicie.

17. De ce, Doamne, ne-ai făcut să rătăcim de la căile tale și ne-ai împietrit inima ca să nu se teamă de tine? Întoarce-te de dragul slujitorilor tăi, al triburilor moștenirii tale!

18. Pentru puțin timp a stăpânit poporul tău cel sfânt; adversarii tăi au călcat în picioare sanctuarul tău.

19. Am devenit de demult cei asupra cărora nu ai stăpânit și peste care nu a fost invocat numele tău. O, dacă ai despica cerurile și ai coborî! Munții s-ar topi înaintea ta,