Isaia 64 BVA

1. O, ce bine ar fi dacă ai deschide cerul și ai coborî! Cum ar tremura munții înaintea Ta!

2. Tu Îți revelezi numele în fața dușmanilor Tăi ca focul care aprinde lemnele subțiri sau care face ca apa să fiarbă. Tu procedezi astfel pentru ca popoarele să tremure înaintea Ta!

3. Când ai făcut lucruri înfricoșătoare la care nu ne așteptam, când ai coborât, munții s-au cutremurat înaintea Ta.

4. Din timpuri străvechi nu s-a știut, nicio ureche nu a auzit și niciun ochi nu a văzut vreun alt Dumnezeu care să fie ca Tine – capabil să acționeze în favoarea celor care Îl așteaptă!

5. Tu vii în întâmpinarea celor care fac dreptate cu bucurie, a celor care își amintesc de Tine în timp ce rămân pe drumul Tău. Dar am constatat că Te-ai mâniat – pentru că noi am continuat să păcătuim împotriva lor. Și acum, oare este posibil să mai fim salvați?

6. Toți am devenit ca niște oameni murdari; și toate faptele noastre corecte sunt ca o haină murdărită. Toți ne ofilim ca o frunză; și nedreptățile noastre ne mătură ca (suflarea) vântul(ui).

7. Nu este nimeni care să invoce numele Tău sau care să încerce să se țină strâns de Tine – pentru că Ți-ai ascuns fața de noi și ne-ai lăsat să murim din cauza nedreptăților noastre.

8. Dar, Doamne, Tu ești Tatăl nostru! Noi suntem lutul, iar Tu ești olarul nostru. Noi toți suntem lucrarea mâinii Tale!

9. Doamne, nu Te mânia prea tare! Să nu ții minte pentru totdeauna nedreptatea noastră! Te rugăm să privești spre noi – pentru că suntem cu toții poporul Tău!

10. Sfintele Tale orașe au devenit o zonă nelocuită. Chiar și Sionul este un teritoriu devastat; iar Ierusalimul a devenit un loc unde nu mai locuiește nimeni.

11. Sfântul nostru templul care era plin de glorie și în care părinții noștri Te lăudau, a fost devastat de flăcări; și toate lucrurile care erau satisfacția noastră, acum sunt ruine…

12. Doamne, după toate acestea (care s-au întâmplat), vei rămâne totuși departe (de noi)? Vei continua să taci și să ne pedepsești atât de dur?”