Isaia 64 NTR

1. O, de ai deschide cerurile și ai coborî! Cum ar tremura munții înaintea Ta!

2. Ca focul care aprinde vreascurile sau face apa să fiarbă, așa să-Ți faci cunoscut Numele dușmanilor Tăi, pentru ca națiunile să tremure înaintea Ta!

3. Când ai făcut lucruri de temut, la care nu ne așteptam, când ai coborât, munții s-au cutremurat înaintea Ta.

4. Încă din vechime nimeni n-a auzit, nici n-a pomenit, și niciun ochi n-a văzut un alt Dumnezeu în afară de Tine, Care să lucreze pentru cei ce-L așteaptă.

5. Tu vii în întâmpinarea celor ce, cu bucurie, fac dreptate, a celor ce, pe căile Tale, își aduc aminte de Tine. Dar iată că Te-ai mâniat, pentru că am continuat să păcătuim împotriva lor. Vom mai fi salvați?

6. Toți am devenit ca niște necurați și toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită. Toți ne veștejim ca o frunză, și nelegiuirile noastre ne mătură ca vântul.

7. Nu este nimeni care să cheme Numele Tău sau să încerce să se țină strâns de Tine, căci Ți-ai ascuns fața de noi, și ne-ai lăsat să pierim din cauza nelegiuirilor noastre.

8. Dar Doamne, Tu ești Tatăl nostru! Noi suntem lutul, iar Tu ești olarul nostru; noi toți suntem lucrarea mâinii Tale.

9. Nu Te mânia prea tare, Doamne! Nu-Ți aminti de nelegiuire pentru totdeauna! Iată, privește, Te rugăm, la poporul Tău, la noi toți!

10. Cetățile Tale sfinte au devenit un pustiu; Sionul a devenit un pustiu, iar Ierusalimul o pustietate.

11. Casa noastră cea sfântă și măreață, în care strămoșii noștri Te lăudau, a fost dată pradă flăcărilor și toate locurile noastre plăcute au ajuns o ruină.

12. După toate acestea, Te vei abține Doamne? Vei tăcea și ne vei umili atât de mult?