Iacov 2 VDCL

1. Frații mei, să nu aveți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, cu căutare la fața omului.

2. Căci dacă va intra în sinagoga voastră un bărbat având un inel de aur în deget, în veșmânt strălucitor și va intra și un sărac în veșmânt soios

3. și vă veți uita cu luare aminte spre cel ce poartă veșmântul cel strălucitor și veți zice: Tu șezi aici bine! Și săracului îi veți zice: Tu stai colo sau șezi sub scăunelul picioarelor mele!

4. Oare nu faceți voi o deosebire în voi înșivă și v‐ați făcut judecători cu gânduri rele?

5. Ascultați, frații mei iubiți, oare nu și‐a ales Dumnezeu pe cei săraci față de lume, ca să fie bogați în credință și moștenitori ai împărăției pe care a făgăduit‐o celor ce‐l iubesc?

6. Iar voi ați necinstit pe sărac. Oare nu bogații vă asupresc și vă târăsc înaintea judecătorilor?

7. Nu hulesc ei numele cel bun care a fost chemat peste voi?

8. Dacă într‐adevăr împliniți legea împărătească potrivit scripturii: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți! bine faceți.

9. Dar dacă voi căutați la fața omului, lucrați păcat, fiind dovediți de lege călcători ai ei.

10. Căci cine va păzi toată legea dar va păcătui într‐o singură poruncă, s‐a făcut vinovat de toate.

11. Căci cine a zis: Nu preacurvi, a zis și: Nu omorî; iar dacă nu preacurvești dar omori, te‐ai făcut călcător de lege.

12. Vorbiți așa și faceți așa ca unii care au să fie judecați printr‐o lege a slobozeniei.

13. Căci judecata este fără milă pentru cel ce nu face milă; mila se fălește împotriva judecății.

14. Ce folos este, frații mei, dacă zice cineva că are credință, dar n‐are fapte? Oare îl poate mântui credința?

15. Dacă un frate sau o soră sunt goi și au lipsă de hrana de fiecare zi

16. și cineva dintre voi le va zice: Mergeți în pace, încălziți‐vă și săturați‐vă! dar nu le dați cele trebuincioase trupului, ce folos este?

17. Așa și credința, dacă nu va avea fapte este moartă în sine.

18. Dar va zice cineva: Tu ai credință și eu am fapte. Arată‐mi credința ta fără fapte, și eu îți voi arăta din faptele mele credința mea.

19. Tu crezi că Dumnezeu este unul? Bine faci; și dracii cred și se înfioară!

20. Voiești dar să știi, om deșert, că credința fără fapte este neroditoare?

21. Oare Avraam, tatăl nostru, n‐a fost îndreptățit din fapte, fiindcă a adus jertfă pe altar pe Isaac, fiul său?

22. Vezi că credința lucrează împreună cu faptele lui, și credința a fost făcută desăvârșită din fapte.

23. Și a fost împlinită scriptura care zice: Iar Avraam a crezut pe Dumnezeu, și i s‐a socotit ca dreptate; și a fost numit prieten al lui Dumnezeu.

24. Vedeți că omul este îndreptățit din fapte și nu numai din credință.

25. Dar asemenea și Rahav curva, n‐a fost oare îndreptățită din fapte, fiindcă a primit pe soli și i‐a scos afară pe altă cale?

26. Căci după cum trupul fără duh este mort, așa și credința fără fapte este moartă.