Iacov 3 BVA
1. Frații mei, să nu fiți mulți învățători, știind că aceasta ar însemna să fim judecați mai sever.
2. Toți comitem multe greșeli. Dacă cineva nu greșește în vorbire, este un om perfect și este capabil să își controleze tot „corpul”.
3. Când punem zăbale în gura cailor ca să îi determinăm să ne asculte, reușim să le dirijăm tot corpul.
4. Un alt exemplu ar fi corăbiile care sunt atât de mari. Ele sunt împinse de vânturi de mare intensitate; și totuși sunt direcționate cu ajutorul unor foarte mici cârme. Aceste corăbii se îndreaptă acolo unde dorește cel care le conduce cu ajutorul cârmelor.
5. În mod asemănător, limba este un organ mic al corpului nostru, dar se poate lăuda că determină apariția multor lucruri. Vă puteți gândi și la o mică flacără care poate aprinde o mare pădure.
6. Limba este tot ca un foc. Ea poate determina o lume de nedreptăți. Este unul dintre organele noastre care ne afectează toată personalitatea. Prin ce face, (poate) „aprinde” tot cursul vieții noastre; și (în final) ea însăși va ajunge în focul iadului.
7. Omul a reușit să îmblânzească orice fel de animal sălbatic, orice pasăre și orice specie de reptile;
8. dar nimeni nu poate „îmblânzi” limba unui om! Ea reprezintă un rău care nu poate fi controlat și produce o otravă care determină moartea.
9. Cu ea Îl lăudăm pe Dumnezeu – Tatăl nostru – și tot cu ea îi blestemăm pe oamenii care sunt asemănători lui Dumnezeu.
10. Din aceeași gură iese atât binecuvântarea, cât și blestemul. Frații mei, nu este normal să se întâmple așa!
11. Oare din același izvor care iese din pământ, poate să curgă apă dulce și apă amară?
12. Frații mei, poate un smochin să producă măsline sau vița de vie să aibă ca fructe smochine? În aceeași ordine de idei, (este evident că) din niciun izvor cu apă sărată nu poate curge apă dulce!
13. Cine este între voi înțelept și are abilitatea de a înțelege semnificația profundă a lucrurilor? Acela să demonstreze acest lucru, practicând un comportament bun, caracterizat de fapte făcute în smerenie și cu blândețea pe care o facilitează înțelepciunea.
14. Dar dacă în inima voastră aveți invidie amară și egoism, să nu vă lăudați cu aceste lucruri și să nu contraziceți adevărul!
15. Acest fel de înțelepciune nu provine de sus, ci este de pe pământ, nespirituală și (de proveniență) demonică.
16. Acolo unde există invidie și egoism, va fi dezordine și orice fel de fapte rele.
17. Dar înțelepciunea care vine de sus este în primul rând curată; apoi ea mai este: orientată spre pace, blândă, fără prejudecăți, plină de compasiune – producând astfel (numai) fapte bune. Această înțelepciune nu decide părtinitor și este sinceră.
18. Iar dreptatea (ei) este „semănată” într-un climat de pace de către cei care fac pace.