Iacov 3 VDCL
1. Nu fiți mulți învățători, frații mei, știind că vom lua mai mare judecată.
2. Căci toți ne poticnim în multe feluri. Dacă nu se poticnește cineva în cuvânt, acesta este un bărbat desăvârșit, în stare să înfrâneze și tot trupul.
3. Iar dacă punem frânele în gurile cailor ca să ni‐i supunem, ducem după noi și tot trupul lor.
4. Iată chiar corăbiile, deși sunt așa de mari și mânate de vânturi iuți, sunt duse de o cârmă foarte mică încotro voiește pornirea celui ce le cârmuește.
5. Așa și limba, este un mic mădular și se fălește cu lucruri mari. Iată un mic foc ce mare pădure aprinde!
6. Și limba este un foc: lumea nedreptății! Limba este așezată între mădularele noastre, ea mânjește tot trupul și aprinde cu flacără roata nașterii și este aprinsă cu flacări de gheenă.
7. Căci orice fire de fiare și păsări, de târâtoare și de viețuitoare de mare este domolită și a fost domolită de firea omenească,
8. dar limba nimeni dintre oameni nu poate s‐o domolească; este un rău fără odihnă, este plină de otravă aducătoare de moarte.
9. Cu ea binecuvântăm pe Domnul și Tatăl și cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu.
10. Din aceeași gură iese binecuvântare și blestem. Nu trebuie, frații mei, ca acestea să fie așa.
11. Nu cumva izvorul aruncă din aceeași deschizătură dulce și amară?
Înțelepciunea care vine de sus12. Oare poate, frații mei, un smochin să facă măsline sau o viță smochine? Nici apa sărată nu poate face apă dulce.
13. Cine este înțelept și înțelegător între voi? Să‐și arate din purtarea bună faptele lui cu blândețe de înțelepciune.
14. Iar dacă aveți gelozie amară și duh de partidă în inima voastră, nu vă făliți și nu mințiți împotriva adevărului.
15. Această înțelepciune nu vine de sus ci este pământească, sufletească, drăcească.
16. Căci unde este gelozie și duh de partidă, acolo este neorânduială și orice luptă rea.
17. Dar înțelepciunea de sus este mai întâi curată, apoi pașnică, învoitoare, ascultătoare, plină de milă și de roade bune, neîndoielnică, fără fățărnicie.
18. Și rodul dreptății este semănat în pace de cei ce fac pace.