Iacov 4 NTR
1. De unde vin luptele și conflictele între voi? Nu vin oare din plăcerile voastre care se luptă în părțile trupului vostru?
2. Voi poftiți, dar nu aveți; ucideți și invidiați, dar nu puteți obține; vă certați și vă luptați, dar nu aveți, pentru că nu cereți.
3. Sau cereți, dar nu primiți, pentru că cereți cu motivație rea, ca să risipiți în plăcerile voastre.
4. Suflete adultere ce sunteți! Nu știți că prietenia cu lumea înseamnă dușmănie față de Dumnezeu? Prin urmare, oricine vrea să fie prieten cu lumea se face dușman al lui Dumnezeu.
5. Sau vi se pare că degeaba spune Scriptura: „El tânjește cu gelozie după duhul pe care l-a pus să locuiască în noi“?
6. Însă El ne dă un har și mai mare. De aceea spune Scriptura: „Dumnezeu Se opune celor mândri, dar celor smeriți El le dă har“.
7. Supuneți-vă deci lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi.
8. Apropiați-vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi. Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor! Curățiți-vă inimile, oameni cu inima împărțită!
9. Întristați-vă, jeliți și plângeți! Râsul vostru să se transforme în jale, iar bucuria în disperare!
10. Smeriți-vă înaintea Domnului, iar El vă va înălța.
11. Fraților, nu vă vorbiți de rău unii pe alții. Cel care-l vorbește de rău sau îl judecă pe fratele lui vorbește împotriva Legii și judecă Legea. Însă, dacă tu judeci Legea, atunci nu ești un împlinitor al Legii, ci un judecător.
12. Unul singur este Dătătorul Legii și Judecătorul, și anume Cel Care poate să mântuiască și să distrugă. Dar tu cine ești să-l judeci pe semenul tău?
13. Veniți acum voi, care ziceți: „Azi sau mâine ne vom duce într-o anume cetate, vom sta acolo un an, vom face comerț și vom câștiga“,
14. voi, care nu știți ce va aduce ziua de mâine. Ce este viața voastră? Căci sunteți doar un abur, care apare pentru puțin timp și apoi dispare.
15. Voi, în schimb, ar trebui să ziceți: „Dacă Domnul vrea, vom trăi și vom face lucrul acesta sau celălalt“.
16. Însă acum voi vă mândriți cu lăudăroșiile voastre! Orice astfel de laudă este rea.
17. Prin urmare, cel care știe să facă ce este bine, dar nu face, este vinovat de păcat.