Ieremia 10 NTR

1. Ascultați cuvântul pe care vi-l spune Domnul, Casă a lui Israel:

2. „Așa vorbește Domnul: «Nu învățați calea națiunilor și nu vă înspăimântați de semnele cerurilor, chiar dacă națiunile se înspăimântă de ele.

3. Căci obiceiurile popoarelor sunt deșertăciune. El taie un copac din pădure și mâna meșterului îl lucrează cu dalta.

4. Îl împodobește cu argint și aur și îl fixează cu ciocane și cuie ca astfel să nu se clatine.

5. Ca niște sperietori pe un teren cu castraveți, idolii lor nu pot vorbi. Ei sunt purtați de alții, căci nu pot merge. Nu vă temeți de ei, căci nu vă pot face niciun rău și nu sunt în stare să vă facă niciun bine»“.

6. Niciunul nu este ca Tine, Doamne! Tu ești mare și Numele Tău este măreț în putere.

7. Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al națiunilor? Ție Ți se cuvine teama! Căci printre toți înțelepții națiunilor și în toate regatele lor nu este nimeni ca Tine.

8. Dar ei sunt nebuni și proști; învățătura deșertăciunilor este doar o bucată de lemn.

9. Argintul bătut este adus din Tarșiș și aurul din Ufaz; Ceea ce au făcut meșterul și rafinorul este îmbrăcat apoi în albastru și purpuriu; toate sunt lucrate de meșteri pricepuți.

10. Domnul însă este adevăratul Dumnezeu. El este Dumnezeul cel Viu și Împăratul cel Veșnic. Când El Se mânie, pământul se cutremură și națiunile nu pot suporta indignarea Lui.

11. „De aceea, așa să le vorbiți: «Acești dumnezei, care nu au făcut cerurile și pământul, vor pieri de pe pământ și de sub ceruri»“.

12. El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui și a întins cerurile prin priceperea Lui.

13. La auzirea glasului Lui, urlă apele din ceruri. El înalță norii de la marginile pământului, trimite fulgerele și ploaia și scoate vântul din cămările Lui.

14. Orice om este prost, fără cunoștință; fiecare aurar este făcut de rușine cu idolul lui. Căci chipurile lui turnate sunt doar o minciună și n-au nicio suflare în ele.

15. Ei sunt o deșertăciune, o lucrare de batjocură. La vremea pedepsei lor, vor pieri.

16. Dar Dumnezeu, partea de moștenire a lui Iacov, nu este precum aceștia, căci El este Cel Ce a creat totul, iar Israel este seminția moștenirii Lui – Domnul Oștirilor este Numele Lui.

17. Adună-ți lucrurile din țară, tu care ești sub asediu,

18. căci așa vorbește Domnul: „Iată, de data aceasta îi voi arunca departe pe cei ce locuiesc în țară; voi aduce suferință peste ei ca să poată fi prinși“.

19. Vai de mine! Sunt zdrobit! Rana mea este fără vindecare! Dar îmi zic: „Aceasta îmi este boala și trebuie s-o îndur“.

20. Cortul meu este distrus; toate funiile îmi sunt rupte. Fiii mei s-au depărtat de la mine și nu mai sunt; nu a mai rămas nimeni să-mi întindă iarăși cortul și să-mi ridice draperiile.

21. Păstorii s-au prostit și nu L-au căutat pe Domnul. De aceea n-au prosperat și li s-au împrăștiat toate turmele.

22. Iată, se aude o veste: un mare cutremur se apropie din țara de nord, ca să prefacă cetățile lui Iuda într-o pustietate, într-o vizuină de șacali.

23. Știu, Doamne, că nu depinde de om calea lui, nici nu depinde de om când umblă să-și îndrepte pașii.

24. Disciplinează-mă, Doamne, dar numai cu măsură; nu în mânia Ta, ca nu cumva să mă reduci la nimic.

25. Varsă-Ți furia asupra națiunilor care nu Te cunosc, și asupra clanurilor care nu cheamă Numele Tău. Căci ele l-au devorat pe Iacov; l-au devorat, l-au distrus și i-au pustiit locuința.