Ieremia 14 VDCL

1. Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia despre secetă.

2. Iuda jelește și porțile lui lâncezesc; șed în negru pe pământ și strigătul Ierusalimului se suie.

3. Și cei măreți ai lor trimit pe cei mici ai lor după apă; vin la gropi, nu găsesc apă; se întorc cu vasele goale. Se rușinează, roșesc și își învelesc capetele.

4. Căci pământul a crăpat pentru că n‐a fost ploaie pe pământ, plugarii s‐au rușinat, își învelesc capetele.

5. Chiar cerboaica fată pe câmp și își părăsește puii, căci nu este iarbă;

6. și măgarii sălbatici stau pe înălțimile goale, trag vântul pe nări ca șacalii, le slăbesc ochii pentru că nu este iarbă.

7. Doamne, deși nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează pentru numele tău; căci multe sunt abaterile noastre. Am păcătuit împotriva ta.

8. Tu, nădejdea lui Israel, Mântuitorul său la vreme de strâmtorare, de ce să fii tu ca un străin de loc în țară și ca un călător care se abate să mâie noaptea?

9. De ce să fii ca un om uimit, ca un viteaz care nu poate mântui? Totuși tu, Doamne, ești în mijlocul nostru și noi ne numim după numele tău; nu ne lăsa.

10. Așa zice Domnul către poporul acesta: Așa au iubit ei să rătăcească, nu și‐au oprit picioarele; de aceea Domnul n‐are plăcere de ei. Acum își va aduce aminte de nelegiuirea lor și le va cerceta păcatele.

11. Și Domnul mi‐a zis: Nu te ruga pentru poporul acesta, pentru binele lor.

12. Dacă vor posti, nu le voi auzi strigarea. Și dacă vor aduce o ardere de tot și un dar de mâncare, nu le voi primi; căci îi voi nimici prin sabie și prin foamete și prin ciumă.

13. Atunci eu am zis: Vai, Doamne Dumnezeule! Iată prorocii le zic: Nu veți vedea sabie, nici nu veți avea foamete; căci vă voi da pace adevărată în locul acesta.

14. Și Domnul mi‐a zis: Prorocii prorocesc minciună în numele meu. Eu nu i‐am trimis, nici nu le‐am poruncit, nici nu le‐am vorbit. Ei vă prorocesc o vedenie mincinoasă și ghicire și un lucru de nimic și înșelăciunea inimii lor.

15. De aceea așa zice Domnul despre prorocii care prorocesc în numele meu și nu eu i‐am trimis și care zic: Nu va fi sabie și foamete în țara aceasta. Prin sabie și foamete vor fi nimiciți prorocii aceștia.

16. Și poporul căruia îi prorocesc ei va fi aruncat pe ulițele Ierusalimului înaintea foametei și a sabiei și nu va fi cine să‐i înmormânteze pe ei, pe nevestele lor și pe fiii lor și pe fiicele lor: căci voi vărsa răutatea lor peste ei.

17. Și să le spui cuvântul acesta: Ochii mei varsă lacrimi noaptea și ziua și nu încetează. Căci fecioara, fiica poporului meu, este zdrobită cu zdrobire mare și cu o lovitură foarte grea.

18. Dacă ies în câmp, iată, cei uciși de sabie! Și dacă intru în cetate, iată, cei ce pier de bolile foametei! Căci și prorocul și preotul cutreieră țara și n‐au cunoștință.

19. Ai lepădat tu oare cu totul pe Iuda? Îi este greață sufletului tău de Sion? De ce ne‐ai lovit și nu este nicio vindecare pentru noi? Am așteptat pace și n‐a venit niciun bine; și o vreme de vindecare și iată groază!

20. Ne cunoaștem, Doamne, răutatea noastră, nelegiuirea părinților noștri, căci am păcătuit împotriva ta.

21. Pentru numele tău nu ne disprețui, nu lăsa de batjocură scaunul de domnie al slavei tale. Adu‐ți aminte, nu rupe legământul tău cu noi.

22. Oare sunt între deșertăciunile popoarelor vreunii care să dea ploaie? Sau pot oare cerurile să dea ploaie? Oare nu tu, o, Doamne Dumnezeul nostru? De aceea noi nădăjduim în tine, căci tu ai făcut toate acestea.