Ieremia 15 VDCL

1. Și Domnul mi‐a zis: Chiar Moise și Samuel dacă ar sta înaintea mea, totuși sufletul meu n‐ar fi pentru poporul acesta. Alungă‐i de la fața mea și să iasă.

2. Și va fi așa: dacă‐ți vor zice: Încotro să ieșim? Atunci le vei spune: Așa zice Domnul: Cei pentru moarte, la moarte, și cei pentru sabie, la sabie, și cei pentru foamete, la foamete, și cei pentru robie, la robie.

3. Căci îi voi cerceta cu patru feluri de pedepse, zice Domnul: sabie ca să ucidă și câini ca să sfâșie, păsările cerurilor și fiarele pământului, ca să mănânce și să strice.

4. Și‐i voi da ca să fie mânați încoace și încolo între toate împărățiile pământului, pentru Manase, fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, pentru ceea ce a făcut în Ierusalim.

5. Căci cui îi va fi milă de tine, Ierusalime? Sau cine va jeli pentru tine? Și cine se va abate să te întrebe de sănătate?

6. Tu m‐ai lepădat, zice Domnul, ai mers înapoi; de aceea eu mi‐am întins mâna împotriva ta și te voi strica; sunt sătul de a mă pocăi.

7. Și i‐am vânturat cu lopata în porțile țării, i‐am lipsit de copii, am pierdut pe poporul meu; nu s‐au întors de la căile lor.

8. Văduvele lor mi s‐au înmulțit mai mult decât nisipul mărilor; am adus asupra lor, împotriva mamei tinerilor, un prădător la amiază; am făcut să cadă asupra lor deodată neliniște și groază.

9. Cea care născuse șapte lâncezește; își dă sufletul, îi apune soarele când este încă ziuă; s‐a rușinat și a roșit. Și rămășița lor o voi da sabiei înaintea vrăjmașilor lor, zice Domnul.

10. Vai de mine, mama mea, că m‐ai născut bărbat de ceartă și bărbat de sfadă țării întregi! N‐am dat cu împrumut, nici nu m‐am împrumutat; totuși fiecare din ei mă blestemă.

11. Domnul a zis: Cu adevărat te voi izbăvi pentru bine; cu adevărat voi face ca vrăjmașul să‐ți facă cerere la vremea răului și la vremea strâmtorării.

12. Oare se va frânge fierul? Fierul de la miazănoapte și arama?

13. Avutul tău și vistieriile tale le voi da pradă fără să le fac prețul, și aceasta pentru toate păcatele tale și în toate hotarele tale.

14. Și‐i voi face să treacă cu vrăjmașii tăi într‐o țară pe care n‐o cunoști; căci un foc s‐a aprins în mânia mea; și va arde împotriva voastră.

15. Tu, Doamne, știi! Adu‐ți aminte de mine și cercetează‐mă și răzbună‐mă de prigonitorii mei; în îndelunga ta răbdare nu mă lua; cunoaște că pentru tine sufăr ocară.

16. Cuvintele tale au fost găsite și eu le‐am mâncat și cuvintele tale au fost pentru mine bucuria și veselia inimii mele! Căci mă numesc după numele tău, Doamne Dumnezeul oștirilor!

17. N‐am șezut în adunarea celor veseli, nici nu m‐am veselit. Am șezut singur din pricina mâniei tale, căci m‐ai umplut de mânie.

18. De ce este necurmată durerea mea și rana mea de nevindecat? Nu vrea să se vindece. Oare vei fi pentru mine ca izvorul cel amăgitor, ca apele care nu țin?

19. De aceea așa zice Domnul: Dacă te vei întoarce, te voi aduce iarăși și vei sta înaintea mea. Și dacă vei scoate ce este de preț din ce este fără preț, vei fi ca gura mea. Ei să se întoarcă la tine, dar tu să nu te întorci la ei.

20. Și te voi face un zid tare de aramă pentru acest popor și se vor lupta cu tine, dar nu te vor birui: căci eu sunt cu tine ca să te mântuiesc și să te scap, zice Domnul.

21. Da, te voi scăpa din mâna celor răi și te voi răscumpăra din pumnul celor grozavi.