Logo
🔍

Ieremia 18 VDCL

« Vasul olarului și nepocăința poporului

1. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia zicând:

2. Scoală‐te și coboară‐te la casa olarului și acolo te voi face să auzi cuvintele mele.

3. Atunci m‐am coborât la casa olarului și iată, el lucra pe roate.

4. Și vasul pe care‐l făcea s‐a stricat ca lutul în mâna olarului și l‐a făcut iarăși un alt vas, așa cum s‐a părut bine în ochii olarului să facă.

5. Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând:

6. Casă a lui Israel! Oare nu pot eu să fac cu voi ca acest olar? zice Domnul. Iată, ca lutul în mâna olarului, așa sunteți voi în mâna mea, casă a lui Israel.

7. În clipa când vorbesc despre un neam și despre o împărăție, că voi smulge și voi surpa și‐l voi pierde:

8. dacă acel neam de care am vorbit se va întoarce de la răutatea lui, mă voi căi de răul pe care m‐am gândit să‐i fac.

9. Și în clipa când vorbesc despre un neam sau despre o împărăție, că voi zidi și‐l voi sădi:

10. dacă va face rău înaintea mea și nu va asculta de glasul meu, atunci mă voi căi de binele pe care am zis că‐l voi face.

11. Și acum vorbește bărbaților lui luda și locuitorilor Ierusalimului zicând: Așa zice Domnul: Iată, pregătesc un rău împotriva voastră și plănuiesc un plan împotriva voastră: Întoarceți‐vă deci fiecare de la calea sa cea rea și îndreptați‐vă căile și faptele.

12. Dar ei zic: În zadar; căci vom umbla după planurile noastre și fiecare va face după învârtoșarea inimii sale celei rele.

13. De aceea așa zice Domnul: Întrebați acum printre neamuri: Cine a auzit astfel de lucruri? Fecioara lui Israel a făcut un lucru foarte grozav!

14. Va înceta oare zăpada Libanului din stânca ogorului? Sau se vor usca oare apele cele reci care curg în jos de departe?

15. Căci poporul meu m‐a uitat: au ars tămâie deșertăciunii și i‐au făcut să se poticnească pe căile lor, pe cărările cele vechi, ca să umble pe cărările unui drum nebătut,

16. ca să facă țara lor o mirare și o fluierare necurmată: oricine care va trece prin ea va fi uimit și va clătina din cap.

17. Și‐i voi împrăștia dinaintea vrăjmașului ca și cu un vânt de răsărit; le voi arăta spatele și nu fața în ziua nenorocirii lor.

18. Și ei au zis: Veniți și să facem uneltiri împotriva lui Ieremia. Căci legea nu se va pierde de la preot, nici sfatul de la înțelept, nici cuvântul de la proroc. Veniți și să‐l lovim cu limba și să nu luăm seama la niciunul din cuvintele lui!

19. Ia seama la mine, Doamne, și auzi glasul celor ce se ceartă cu mine.

20. Oare cu rău se va răsplăti binele? Căci au săpat o groapă pentru sufletul meu. Adu‐ți aminte cum am stat înaintea ta ca să vorbesc bine pentru ei, ca să întorc mânia ta de la ei.

21. De aceea dă pe copiii lor foametei și pe ei dă‐i puterii sabiei; și nevestele lor să fie lipsite de copii și văduve; și bărbații lor să fie uciși de moarte, tinerii lor să fie bătuți de sabie în luptă.

22. Să se audă un strigăt din casele lor când vei aduce cete deodată asupra lor, căci au săpat o groapă ca să mă prindă și au ascuns curse picioarelor mele.

23. Și tu, Doamne, cunoști tot sfatul lor împotriva mea, pentru uciderea mea. Nu le ierta nelegiuirea și nu le șterge păcatul dinaintea ta; ci să fie făcuți să se poticnească înaintea ta. Lucrează împotriva lor la vremea mâniei tale.

»