Ieremia 19 BIV2014

1. Domnul mi-a zis: „Hai, du-te iar Și cumpără, de la olar, Un vas, din cele care sânt De el făcute, din pământ. Când mergi, are să trebuiască, Niște bătrâni să te-nsoțească, Dintre bătrânii din popor Și din rândul preoților.

2. În valea Ben-Hinom apoi, Cu toții să vă duceți voi, Până la poarta ce se știe Că este lângă olărie. Acolo, tu ai să vestești Cuvintele ce le primești.

3. Să spui astfel poporului: „Iată Cuvântul Domnului, Pentru-ai lui Iuda împărați Și pentru voi, cei care stați, Azi, în Ierusalim. Să fiți Atenți acum, să auziți Ce vă va spune, tuturor, Cel care-i Domn al oștilor Și totodată este Cel Ce-i Dumnezeu, în Israel: „Peste-acest loc, vă dau de știre Că am s-aduc nenorocire. Ea o să fie foarte mare Făcându-i pe aceia care, De ea vor auzi vorbind, Să-și simtă-auzul țiuind.

4. Necazul îi va fi lovit, Pentru că ei M-au părăsit Și pentru că ei au spurcat Ținutul care le-a fost dat. Astfel, tămâie au ars ei, În cinstea altor dumnezei, Pe care nu îi cunoșteau Și-ai lor părinți nu îi știau. Prin tot ceea ce au făcut, Locul acesta l-au umplut Cu sângele nevinovat Care a fost de ei vărsat.

5. Multe-nălțimi ei au zidit, Pe care-n urmă au jertfit Pe fiii și fiicele lor. I-au dat în cinstea Baalilor, Drept jertfe care se socot A fi drept ardere de tot. Ăst lucru nu l-am poruncit Nicicând, și nu l-am rânduit, Căci nici prin gând nu Mi-a trecut, Așa ceva, să fi cerut.

6. De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Schimbat va fi numele lui – Adică al Tofetului – Precum și numele pe care Valea din Ben-Hinom îl are; Căci valea Ben-Hinomului Va fi Valea Măcelului!

7. Sfatul pe care-n Iuda-l știm, Dar și cel din Ierusalim, În locu-acesta, Eu voiesc, Atunci să îl zădărnicesc. Îi las vrăjmașilor să cadă – Și săbiilor lor – drept pradă. Doar trupuri moarte au să fie Împrăștiate pe câmpie. În acest fel ajunge-vor Drept hrană, trupurile lor, Doar păsărilor cerului Și fiarelor pământului.

8. Astă cetate o să fie Batjocorită și pustie. Speriați vor fi cei ce-au s-o vadă Și nu le va veni să creadă. Trecând prin ea, vor fi uimiți Mișcând din cap, nedumeriți. Cei care trec pe lângă ea, Când rănile îi vor vedea, Vor șuiera a disperare, Cuprinși fiind de-o groază mare.

9. O să mănânce-al ei popor, Atunci, carnea copiilor. Unii pe alții vor ‘cerca, Înfometați, a se mânca, În mijlocul necazului, Al lipsei și al răului Pricinuite de cei care Vor căuta să îi omoare.

10. Să spargi apoi, vasul de lut, Astfel încât să fii văzut De cei de cari, însoțit, ești

11. Și-apoi, așa să le vorbești: „Iată, Domnul oștirilor A spus: „Zdrobesc acest popor, Așa după cum ați văzut Că s-a zdrobit vasul de lut. Cetatea, de asemenea, Aceeași soartă, va avea. Atunci va fi o lipsă mare De locuri de înmormântare, Iar morții fi-vor adunați Și în Tofet vor fi-ngropați.

12. Așa voi face locului, Precum și oamenilor lui. Astă cetate – să se știe – Precum Tofetul, o să fie.

13. Casele împăratului Și-ale Ierusalimului Au să ajungă necurate, Ca și Tofetul. În cetate, Aceeași soartă vor avea Și cele-n cari se aducea – Pe-acoperișurile lor – Tămâie-n cinstea Baalilor Precum și-n cinstea cerului Și-a-ntregii oști ce este-a lui, Sau se turna câte-o măsură Din jertfa pentru băutură, Spre a cinsti alți dumnezei, Străini de oamenii acei.”

14. Când își sfârșise prorocia, ‘Napoi se-ntoarse Ieremia, De le Tofet, căci a făcut Ceea ce Domnul i-a cerut. S-a dus la Casa Domnului Și-apoi, în curtea Casei Lui, A zis astfel către popor:

15. „Iată, Domnul oștirilor, Ce-i Dumnezeu în Israel, A cuvântat în acest fel: „Nenorocirile pe care Vi le-am vestit fără-ncetare, Le voi aduce peste voi, În vremurile de apoi. Ierusalimul – negreșit – Are să fie-atunci lovit. Lovite vor mai fi, la fel, Cetățile ce țin de el. Toate, voi le veți fi pățit, Pentru că v-ați înțepenit Grumazul și n-ați ascultat Poruncile ce vi le-am dat.”