Ieremia 2 VBRC2020

1. Cuvântul Domnului a fost către mine:

2. „Mergi și strigă în auzul Ierusalímului: «Așa vorbește Domnul: ‹Îmi amintesc de tine, de gingășia tinereții tale, de iubirea de când erai logodită, când veneai după mine în pustiu, într-un ținut nesemănat.

3. Israél era sfânt pentru Domnul, primiția roadelor sale; toți cei care mâncau din ea se făceau vinovați, răul venea asupra lor› »” – oracolul Domnului.

4. Ascultați cuvântul Domnului, casă a lui Iacób și toate familiile casei lui Israél!

5. Așa vorbește Domnul: „Ce nedreptate au găsit părinții voștri în mine, că s-au îndepărtat de mine, au mers după deșertăciune și au ajuns deșertăciune?

6. Nu au spus: «Unde este Domnul care ne-a scos din țara Egiptului, care ne-a condus prin pustiu, în ținutul deșert și uscat, în ținutul secetei și al umbrei morții, în ținutul prin care nu trece nimeni și unde nu locuiește niciun om?».

7. Eu v-am adus într-o țară ca o grădină ca să mâncați roadele și bunătățile ei; dar voi ați venit și ați profanat țara mea și ați făcut moștenirea mea abominábilă.

8. Preoții nu au mai spus: «Unde este Domnul?». Cei care se ocupă cu legea nu m-au cunoscut, păstorii s-au revoltat împotriva mea, profeții au profețit prin Báal și au mers după cei care nu le erau de folos.

9. De aceea, din nou mă voi certa cu voi – oracolul Domnului – și cu fiii fiilor voștri mă voi certa.

10. Treceți în insulele Chitím și vedeți, în Chedár trimiteți ca să pricepeți, vedeți dacă a mai fost ceva asemănător!

11. Și-a schimbat oare vreun neam dumnezeii, deși ei nu sunt dumnezei? Dar poporul meu și-a schimbat gloria cu ceea ce nu-i este de folos.

12. Uimiți-vă, cerurilor, pentru asta și îngroziți-vă ca niciodată – oracolul Domnului!

13. Căci poporul meu a făcut două rele: m-au părăsit pe mine, izvorul de apă vie, ca să-și sape cisterne, cisterne crăpate, care nu pot [să țină] apă.

14. Oare este Israél un sclav dacă s-a născut în casă? De ce a devenit pradă?

15. Împotriva lui rag puii de leu, își ridică glasul și dau țara lui spre devastare, cetățile lui sunt ruinate, fără locuitori.

16. Chiar și fiii [cetăților] Mémfis și Táfnes îți vor rade capul.

17. Oare nu ți-ai făcut-o singur, părăsindu-l pe Domnul Dumnezeul tău când el te conducea pe cale?

18. Acum, ce ai tu pe calea spre Egipt ca să bei din apele Șihór și ce ai făcut tu pe calea Asíriei ca să bei din apele Râului?

19. Dar răutatea ta te va corecta și apostazia ta te va mustra. Recunoaște și vezi că este rău și amar că l-ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău și că nu este în tine teamă de mine – oracolul Domnului Dumnezeului Sabaót!

20. De demult am frânt jugul tău și am rupt legăturile tale, iar tu ai zis: «Nu vreau să slujesc». De fapt, pe orice colină înaltă și sub orice copac verde te-ai desfrânat.

21. Eu te-am plantat ca o viță de soi, sămânță genuină. Cum de te-ai schimbat față de mine devenind viță sălbatică?

22. Chiar dacă te-ai spăla cu leșie și ai folosi mult săpun, nelegiuirea ta ar rămâne înaintea mea – oracolul Domnului Dumnezeu.

23. Cum de spui: «Nu sunt întinată, nu m-am dus după Baáli». Privește calea ta în vale, recunoaște ce ai făcut, dromaderă sprintenă, rătăcitoare pe căile ei!

24. Măgăriță obișnuită cu pustiul, în dorința sufletului ei suflă aer; cine va putea să împlinească poftele ei? Cei care o caută nu trebuie să obosească, o vor găsi în luna ei.

25. Evită să-ți dezgolești piciorul și gâtul, [ca nu cumva] să se usuce! Dar tu spui: «Degeaba! Nu, eu îi iubesc pe străini și vreau să merg după ei».

26. Așa cum se rușinează hoțul când este aflat, așa se va rușina casa lui Israél: ei, regii lor, căpeteniile lor, preoții lor și profeții lor.

27. Ei, care zic lemnului «Tu ești tatăl meu» și pietrei, «Tu m-ai născut». Căci au întors către mine spatele, și nu fața. Dar în timpul nenorocirii lor vor zice: «Ridică-te și salvează-ne!».

28. Unde sunt dumnezeii tăi pe care ți i-ai făcut? Să se ridice ei și să te salveze în timpul nenorocirii tale! Căci numeroși ca și cetățile tale sunt zeii tăi, Iúda!

29. De ce vă certați cu mine? Voi toți v-ați revoltat împotriva mea – oracolul Domnului.

30. În zadar i-am lovit pe fiii voștri: nu au luat nicio învățătură. Sabia voastră i-a mâncat pe profeții voștri ca un leu devastator.

31. Ce generație sunteți voi! Considerați cuvântul Domnului: oare am fost eu un pustiu pentru Israél sau un ținut al întunericului? De ce spune poporul meu: «Rătăcim și nu mai venim la tine».

32. Își uită fecioara podoabele ei sau mireasa, cingătoarele ei? Totuși, poporul meu a uitat de mine deja de zile fără număr.

33. Ce bine faci căilor tale când cauți iubirea! De aceea ți-ai obișnuit căile cu cele rele.

34. Da, în poalele tale au găsit sângele persoanelor sărace și nevinovate, găsindu-i și pe cei care nu au spart [ușile lor]. În ciuda a toate acestea,

35. tu zici: «Sunt nevinovată; ba chiar s-a întors mânia de la mine». Iată-mă, să facem judecată cu tine, pentru că ai zis: «Nu am păcătuit»!

36. Cât de mult te-ai epuizat schimbând căile tale! Te vei rușina și de Egipt după cum te-ai rușinat de Asíria.

37. Chiar și de acolo vei ieși, iar mâinile tale vor fi pe capul tău. Căci Domnul i-a părăsit pe cei în care tu îți puneai încrederea și nu vei reuși prin ei.