Ieremia 2 VDCL

1. Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând:

2. Du‐te și strigă în urechile Ierusalimului, zicând: Așa zice Domnul: Mi‐aduc aminte pentru tine, de bunătatea tinereții tale, de iubirea logodirii tale, când ai venit după mine în pustie, într‐un pământ nesemănat.

3. Israel era sfânt pentru Domnul, pârga venitului său. Toți cei ce‐l înghit vor fi vinovați: va veni răul peste ei, zice Domnul.

4. Ascultați cuvântul Domnului, casă a lui Iacov, și toate familiile casei lui Israel:

5. Așa zice Domnul: Ce nedreptate au aflat în mine părinții voștri de s‐au depărtat de mine, și au umblat după deșertăciune și s‐au făcut deșerți?

6. Și n‐au zis: Unde este Domnul care ne‐a scosdin țara Egiptului, care ne‐a povățuit prin pustie, printr‐un pământ de pustiuri și gropi, printr‐un pământ de secetă și al umbrei morții, printr‐un pământ prin care nu trecuse niciun om și unde nimeni nu locuise?

7. Și v‐am adus într‐un pământ roditor, ca să mâncați rodul lui și bunătatea lui; și ați intrat și ați necurățit pământul meu și ați prefăcut moștenirea mea în urâciune.

8. Preoții n‐au zis: Unde este Domnul? Și cei ce mânuiau legea nu m‐au cunoscut: și păstorii s‐au răsculat împotriva mea și prorocii au prorocit prin Baal și au umblat după lucruri fără folos.

9. Pentru aceasta mă voi certa cu voi, zice Domnul, și mă voi certa cu copiii copiilor voștri.

10. Căci treceți în ostroavele Chitim și vedeți; și trimiteți la Chedar, și luați seama bine și vedeți dacă a fost asa ceva.

11. A schimbat vreun neam dumnezeii săi? Și ei nu sunt dumnezei; dar poporul meu a schimbat slava sa cu ceea ce este fără folos.

12. Mirați‐vă, ceruri, de aceasta și înfiorați‐vă; uimiți‐vă foarte mult, zice Domnul.

13. Căci poporul meu a făcut două rele: M‐au părăsit pe mine, izvorul apelor vii și și‐au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă.

14. Oare este Israel un rob? Este el un rob născut în casă? De ce a ajuns pradă?

15. Puii de leu au răcnit împotriva lui; și‐au ridicat glasul și i‐au făcut țara pustie. Cetățile sale sunt arse, fără locuitor.

16. Chiar și copiii Nofului și ai Tahpanesului au păscut pe creștetul capului tău.

17. Oare nu singur ți‐ai făcut aceasta, părăsind pe Domnul Dumnezeul tău în vremea când el te povățuia pe cale?

18. Și acum ce ai a face tu pe calea Egiptului ca să bei apele Șihorului? Și ce ai a face pe calea Asiriei ca să bei apele Râului?

19. Răutatea ta te va pedepsi și dările tale înapoi te vor mustra. Cunoaște dar și vezi că este rău și amar că ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău și că frica mea nu este în tine, zice Domnul Dumnezeul oștirilor.

20. Căci de demult ți‐ai sfărâmat jugul și ți‐ai rupt legăturile și ai zis: Nu voi sluji. Căci pe orice deal înalt și sub orice copac verde te‐ai plecat, ai curvit.

21. Și eu, eu te sădisem viță aleasă, sămânță cu totul bună. Cum, deci, te‐ai prefăcut înaintea mea într‐o coardă de viță străină?

22. Căci chiar dacă te vei spăla cu leșie și vei lua săpun mult, totuși nelegiuirea ta este însemnată înaintea mea, zice Domnul Dumnezeu.

23. Cum zici: Nu sunt întinat, nu m‐am dus după Baali? Vezi‐ți calea în vale, recunoaște ce ai făcut, dromaderă iute, încrucișându‐și toate căile;

24. măgăriță sălbatică deprinsă cu pustia, care în dorința ei trage pe nas vântul. În aprinderea ei cine o abate? Toți câți o caută nu se vor osteni: o vor afla în luna ei.

25. Ferește‐ți piciorul să nu fie desculț și gâtul tău de la sete. Dar tu ai zis: În zadar; nu, căci am iubit pe străini și voi merge după ei.

26. Cum se rușinează hoțul când este prins, așa se va rușina casa lui Israel; ei, împărații lor, mai marii lor și preoții lor și prorocii lor,

27. care zic lemnului: Tu ești tatăl meu. Și pietrei: Tu m‐ai născut. Căci și‐au întors spatele la mine și nu fața; dar în vremea necazului lor vor zice: Scoală‐te și mântuiește‐ne!

28. Dar unde sunt dumnezeii tăi pe care ți i‐ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te mântuiască la vremea necazului tău: căci ca numărul cetăților tale sunt dumnezeii tăi, o, Iuda!

29. Pentru ce vă certați cu mine? Toți v‐ați răsculat împotriva mea, zice Domnul.

30. În zadar am lovit pe copiii voștri: n‐au primit nicio îndreptare. Sabia voastră a mâncat pe prorocii voștri, ca un leu pierzător.

31. O, neam, vedeți cuvântul Domnului: Oare am fost eu o pustiepentru Israel sau un pământ de întuneric gros? De ce zice poporul meu: Suntem stăpâni, nu vom mai veni la tine?

32. Oare își uită fecioara podoabele, sau mireasa găteala? Dar poporul meu m‐a uitat de zile fără număr.

33. Cât de iscusită ești pe calea ta, ca să cauți iubire! De aceea chiar pe femeile rele le‐ai învățat căile tale.

34. Și în poalele tale s‐a aflat sângele sufletelor nevoiașilor nevinovați pe care nu i‐ai prins spărgând zidul, ci s‐a găsit pentru toate acestea.

35. Totuși zici: Sunt nevinovată; da, mânia lui se va întoarce de la mine. Iată, voi intra la judecată cu tine, fiindcă zici: N‐am păcătuit.

36. De ce alergi atât de mult și‐ți schimbi calea? Te vei rușina și de Egipt cum te‐ai rușinat de Asiria.

37. Da, vei ieși de aici cu mâinile pe cap; căci Domnul a lepădat pe cei în care te încrezi și nu vei propăși cu ei.