Ieremia 23 VDCL

1. Vai de păstorii care pierd și risipesc oile pășunii mele, zice Domnul.

2. De aceea, așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel despre păstorii care păstoresc pe poporul meu: Voi ați împrăștiat oile mele și le‐ați alungat și nu le‐ați cercetat: Iată, voi cerceta în voi răutatea faptelor voastre, zice Domnul.

3. Și voi aduna rămășița oilor mele din toate țările unde le‐am alungat și le voi aduce iarăși la staulele lor și vor crește și se vor înmulți.

4. Și voi ridica păstori peste ele care le vor păstori. Și nu se vor mai teme, nici nu se vor înspăimânta și niciuna nu va lipsi, zice Domnul.

5. Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o odraslă dreaptă, și va domni ca împărat și va lucra înțelepțește și va face judecată și dreptate pe pământ.

6. În zilele sale Iuda va fi mântuit și Israel va locui la adăpost. Și acesta este numele lui cu care se va numi: Domnul, Dreptatea noastră.

7. De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când nu vor mai zice: Viu este Domnul care a scos pe copiii lui Israel din țara Egiptului.

8. Ci: Viu este Domnul care a scos și care a adus înapoi sămânța casei lui Israel din țara de la miazănoapte și din toate țările unde‐i alungasem; și vor locui în țara lor.

9. Despre proroci: Mi se sfărâmă inima în mine, îmi tremură toate oasele. Sunt ca un om beat și ca un om biruit de vin din pricina Domnului și din pricina cuvintelor sfințeniei lui.

10. Căci țara este plină de preacurvari; căci țara jelește din pricina blestemelor. Pășunile pustiei s‐au uscat și alergarea lor este răutate și puterea lor este cu nedreptate.

11. Căci și prorocul și preotul sunt nelegiuiți. Chiar și în casa mea am aflat răutatea lor, zice Domnul.

12. De aceea calea lor va fi pentru ei ca lunecușurile în întuneric. Vor fi împinși și vor cădea pe ea. Căci voi aduce rău asupra lor, anul cercetării lor, zice Domnul.

13. Și am văzut nebunie în prorocii Samariei: au prorocit pe Baal și au rătăcit pe poporul meu Israel.

14. Și în prorocii Ierusalimului am văzut un lucru înfricoșat: preacurvesc și umblă în minciună și întăresc mâinile făcătorilor de rele încât niciunul nu se întoarce de la răutatea sa. Toți au ajuns înaintea mea ca Sodoma și locuitorii lui ca Gomora.

15. De aceea așa zice Domnul oștirilor despre proroci: Iată, îi voi hrăni cu pelin și‐i voi adăpa cu apă de fiere. Căci de la prorocii Ierusalimului a ieșit nelegiuirea în toată țara.

16. Așa zice Domnul oștirilor: N‐ascultați cuvintele prorocilor care vă prorocesc: ei vă duc la deșertăciune; vorbesc o vedenie a inimii lor și nu din gura Domnului.

17. Ei zic necurmat celor ce mă disprețuiesc: Domnul a zis: Veți avea pace. Și zic oricui umblă în învârtoșarea inimii sale: Nu va veni răul asupra voastră.

18. Căci cine a stat în sfatul Domnului ca să fi priceput și să fi auzit cuvântul său? Cine a luat seama la cuvantul său și l‐a auzit?

19. Iată, furtuna Domnului, furia lui iese și un vârtej puternic va învălui capul celor răi.

20. Mânia Domnului nu se va întoarce până nu va face și până nu va întări gândurile inimii sale: la sfârșitul zilelor veți înțelege lămurit.

21. Eu n‐am trimis pe acești proroci, totuși au alergat; nu le‐am vorbit, totuși prorocesc.

22. Dar dacă ar fi stat în sfatul meu și ar fi făcut pe poporul meu să audă cuvintele mele, atunci i‐ar fi întors de la calea lor cea rea și de la răutatea faptelor lor.

23. Oare sunt eu un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, și nu sunt un Dumnezeu de departe?

24. Oare se ascunde cineva în locuri ascunse ca să nu‐l văd? zice Domnul. Oare nu umplu eu cerurile și pământul? zice Domnul.

25. Am auzit ce zic prorocii care prorocesc minciună în numele meu, zicând: Am visat! Am visat!

26. Până când va fi aceasta în inimile prorocilor care prorocesc minciuna și care sunt proroci ai înșelăciunii inimii lor?

27. Ei se gândesc să facă pe poporul meu să uite numele meu prin visurile lor, pe care le spune fiecare aproapelui său: cum au uitat părinții lor numele meu pentru Baal.

28. Prorocul care visează să‐și spună visul; și cel ce are cuvântul meu să vorbească cuvântul meu cu credincioșie. Ce este pleava pentru grâu? zice Domnul.

29. Oare nu este cuvântul meu ca un foc, zice Domnul, și ca un ciocan care sfărâmă stânca?

30. De aceea, iată, eu sunt împotriva prorocilor, zice Domnul, care fură cuvintele mele, fiecare de la aproapele său.

31. Iată, eu sunt împotriva prorocilor, zice Domnul, care își iau limbile lor și zic: El a zis.

32. Iată, sunt împotriva celor ce prorocesc visuri mincinoase, zice Domnul, și care le spun și rătăcesc pe poporul meu cu minciunile lor și cu lăudăroșia lor. Și eu nu i‐am trimis, nici nu le‐am poruncit, și ei nu folosesc deloc poporului acestuia, zice Domnul.

33. Și dacă poporul acesta, sau un proroc, sau un preot, te vor întreba, zicând: Care este sarcina Domnului? Atunci le vei zice: Ce sarcină? Vă voi lepăda, zice Domnul.

34. Și prorocul și preotul și poporul care va zice: Sarcina Domnului! Voi pedepsi pe omul acela și casa lui.

35. Așa să ziceți fiecare către aproapele său și fiecare către fratele său: Ce a răspuns Domnul? Și: Ce a vorbit Domnul?

36. Și să nu mai pomeniți de sarcina Domnului. Căci cuvântul fiecăruia va fi sarcina sa. Căci ați sucit cuvintele Dumnezeului celui viu, ale Domnului oștirilor, Dumnezeul nostru.

37. Așa să zici prorocului: Ce ți‐a răspuns Domnul? Și: Ce a vorbit Domnul?

38. Dar fiindcă ziceți: Sarcina Domnului! de aceea așa zice Domnul: Fiindcă spuneți cuvântul acesta: Sarcina Domnului! și eu am trimis la voi zicând: Să nu ziceți: Sarcina Domnului!

39. de aceea iată, vă voi uita cu desăvârșire și vă voi lepăda departe de la fața mea, pe voi și cetatea pe care v‐am dat‐o vouă și părinților voștri.

40. Și voi aduce asupra voastră o ocară veșnică și o rușine veșnică ce nu se va uita.