Ieremia 29 BIV2014

1. Iată epistola ce-a scris-o Chiar Ieremia și-a trimis-o, De la Ierusalim, la cei Care-au ajuns, dintre Iudei, Drept robi la Nebucadențar. Epistola fusese dar, Scrisă pentru acel popor, Scrisă pentru bătrânii lor, Pentru proroci, pentru preoți Cari în robie-au fost cu toți,

2. În Babilon. Ieconia – Cel ce în Iuda-mpărățea – Fusese-n acel timp luat Și din Ierusalim mutat, Cu tot cu-a lui împărăteasă, Cu famenii din a sa casă, Cu dregători și cu cei cari Peste popor erau mai mari Și-asemenea cu toți lemnarii Ce îi avea și cu fierarii.

3. Epistola fusese scrisă De Ieremia și trimisă Prin Eleasa – prin cel care, Părinte, pe Șafan, îl are – Precum și prin Ghemaria Cari fiu îi e, lui Hilchia. Aceștia doi se dovedeau Precum că-n Babilon erau Trimiși de către Zedechia – Acela cari avea domnia În Iuda – șezând așadar, Pe lângă Nebucadențar. Iată cuvântul ce s-a zis Și în epistolă s-a scris:

4. „Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – Către toți prinșii de război Cari din Ierusalim, apoi, În Babilon au fost mutați:

5. „Noi case, să vă înălțați, În ele ca să locuiți. Grădini apoi să vă sădiți, Ca să mănânce-al vost’ popor, Din roadele câmpiilor.

6. Cu soațele să vă uniți Și-apoi copii să zămisliți. Pe-ai voștri fii să-i însurați, Pe fiice să le măritați, Ca astfel ei, la rândul lor, Să înmulțească-al vost’ popor, Ca voi să nu vă-mpuținați În locu-n care vă aflați.

7. Dacă-n cetate locuiți, Binele ei să-l urmăriți, Iar cât timp sunteți în robie, Rugați-vă pentru ea, Mie, Căci fericirea voastră – iată – De ea vă este atârnată!”

8. Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis așa: „Nu vă lăsați, De toți prorocii înșelați, De toți ai voștri ghicitori Sau de cei ce sunt vrăjitori, Căci visurile lor, să știți Că voi doar le pricinuiți!

9. Prorocii voștri nu sunt buni, Căci ei vă prorocesc minciuni, În al Meu Nume, tot mereu. Pe-aceștia nu i-am trimis Eu.”

10. În urmă, Domnu-a cuvântat: „După ce se vor fi-ncheiat Cei șaptezeci de ani, să știți Precum că fi-veți izbăviți. Îi voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război, Așa cum am făgăduit.

11. Căci pentru voi, Eu am nutrit Doar gânduri bune și-astfel vreau, Un timp de pace, să vă dau, Parte s-aveți de fericire Și nu doar de nenorocire. Am să vă dau un viitor Și o nădejde, tuturor.

12. Atunci, când o să Mă chemați, Să știți că fi-veți ascultați.

13. Atuncea, o să Mă găsiți, Dacă din inimi o să știți Ca să Mă căutați mereu.

14. Găsit de voi, am să fiu Eu. Îi voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război. În lume-ați fost împrăștiați Și printre neamuri alungați. Însă, după al Meu cuvânt, Am să vă strâng pe-al vost’ pământ, Căci din robie, înapoi, În țară, vă aduc pe voi.”

15. „Totuși voi ziceți: „Dumnezeu, Proroci, ne-a ridicat, mereu, În Babilon!” „Domnul a spus,

16. Despre cel care este pus Pe scaunul de împărat, Pe care David s-a aflat, Despre mulțimile-adunate Să locuiască în cetate Și despre cei cari, în robie, Nu au ajuns duși ca să fie:

17. „Le voi trimite sabia, Cu ciuma și cu foametea. O să ajungă ăst popor, Asemenea smochinelor Ce se vădesc atât de rele, Că nu pot fi mâncate ele.

18. Îi urmăresc cu sabia Cu ciuma și cu foametea. Pricini de spaimă au să fie Pentru oricare-mpărăție, Căci pricini de nenorocire A țărilor de peste fire Au să ajungă. De ocară Îi fac, în fiecare țară În care fi-vor izgoniți. Buni de blestem vor fi găsiți Și de batjocură mereu, Oriunde-am să-i împrăștii Eu.

19. Acestea se vor fi-ntâmplat, Pentru că nu M-au ascultat, Chiar dacă am trimis la ei Pe-ai Mei proroci, pe robii Mei.”

20. „Acuma însă, ascultați Voi toți cei care vă aflați În Babilon, unde – se știe – Ați fost aduși în grea robie! Iată Cuvântul Domnului, Spus pentru tot poporul Lui Cari din Ierusalim, apoi, E-n Babilon, prins de război!

21. Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – Despre Ahab acela care, Părinte, pe Colaia-l are, De fiul lui Maaseia Cari, Zedechia, se numea – Pentru că ei au prorocit Minciuni doar – astfel a vorbit: „Am să îi las s-ajungă dar, În mâini la Nebucadențar, La cel care este pe tron, Drept împărat, în Babilon. Acesta îi va doborî Îndată și-i va omorî. Sub ochii voștri, în robie, Uciși, aceștia au să fie.

22. Prilej pentru blestem apoi, Printre toți prinșii de război Din Babilon, ajunge-vor, Căci o să spună-acel popor: „Să-ți facă Domnul, cum știut Este că El le-a mai făcut Lui Zedechia și la fel Și lui Ahab, atunci când cel Care urcat era pe tron Ca împărat în Babilon, Ia strămutat din al lor loc Și-n Babilon i-a ars în foc!”

23. Lucrul acesta, negreșit, Are să fie împlinit, Pentru că ei – cum am văzut – O mișelie au făcut, În Israel. Au jinduit Și-n urmă ei au preacurvit Cu soațele ce le aveau Cei cari, aproape, le erau. De-asemenea, au prorocit Și-n al Meu Nume au vorbit Numai minciuni, chiar dacă Eu Nu le-am trimis cuvântul Meu. Știu ceea ce s-a întâmplat Și martor sunt, neîncetat!”

24. „Apoi, Nehelamitului Șemaia, astfel să îi spui:

25. „Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – Aste cuvinte ți le-a zis: „În al tău nume, ai trimis Epistolă, după cum știm, La toți cei din Ierusalim. Le-ai scris și lui Țefania – Feciorul lui Maaseia, Cel care preot s-a vădit – Și preoților, negreșit. Iată cuvintele pe care Le-ai așezat tu, în scrisoare:

26. „Așa după cum bine știi, Domnul te-a pus preot să fii, În locul preotului care Drept Iehoiada, nume, are. Ești pus în Casa Domnului, Să priveghezi poporul Lui. La cei nebuni dar, să veghezi Și la toți cei pe care-i vezi Că-și zic proroci. Prinde-i atunci Ca în butuci să îi arunci. Întemnițează-i și în fiare Leagă-i apoi, pe fiecare.

27. De ce, acuma, zăbovești Și nu ieși să îl pedepsești Pe Ieremia, pe cel care, Din Anatot e, din născare Și printre voi hălăduiește, Căci la popor îi prorocește?

28. Ba chiar și-n Babilon, la noi, El căutat-a, mai apoi, Al său cuvânt ca să ajungă. Ne-a spus: „Robia va fi lungă. Noi case să vă ridicați Și-n ele să vă așezați. Grădini, apoi, să vă sădiți, Ogoarele să le munciți Și să mănânce-al vost’ popor Din roadele câmpiilor!”

29. (Atuncea, preotul – cel care, Țefania, drept nume, are – La Ieremia a venit Și înainte-i a citit Epistola ce o primise, Care din Babilon sosise.)

30. Cuvântul Domnului s-a dus La Ieremia și i-a spus:

31. „Trimite dar – ca să se știe – La toți cei cari sunt în robie, Acest cuvânt și să le spui: „Iată cuvântul Domnului Spus despre-acel Nehelamit Care, Șemaia, e numit: „Toate cuvintele acele Spuse de el, nu-s ale Mele Prin ceea ce a cuvântat, Încredere v-a insuflat, Dar ea este nesănătoasă, Pentru că este mincinoasă.

32. De-aceea, parte va avea Șemaia, de pedeapsa Mea. Astfel, Nehelamitului – Și-asemenea seminței lui – Nu am ca să îngăduiesc Să vadă binele ceresc Pe care, pentru-al Meu popor, Am să îl fac în viitor. Nici el și nici urmașii lui, În mijlocul poporului, Nu au ca să mai locuiască. Ai săi nu au să dăinuiască, Pentru că el, necontenit, Doar răzvrătire-a prorocit Și împotriva Domnului A ațâțat poporul Lui.”