Ieremia 44 VDCL

1. Cuvântul care a fost către leremia despre toți iudeii care locuiau în țara Egiptului, care locuiau la Migdol și la Tahpanes și la Nof și în țara Patros, zicând:

2. Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Ați văzut tot răul pe care l‐am adus asupra Ierusalimului și asupra tuturor cetăților lui Iuda; și iată, astăzi sunt o pustie și niciun om nu locuiește în ele,

3. pentru răutatea lor pe care au făcut‐o, întărâtându‐mă, ducându‐se să ardă tămâie și să slujească altor dumnezei pe care nu i‐au cunoscut, nici ei, nici voi, nici părinții voștri.

4. Și am trimis la voi pe toți robii mei, pe proroci, sculându‐mă de dimineață și trimițându‐i zicând: Nu faceți această urâciune pe care o urăsc.

5. Dar n‐au ascultat, nici nu și‐au plecat urechea, ca să se întoarcă de la răutatea lor ca să nu ardă tămâie altor dumnezei.

6. De aceea aprinderea mea și mânia mea s‐a vărsat și s‐a aprins în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului și au ajuns o pustie și o pustietate ca în ziua aceasta.

7. Și acum așa zice Domnul Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: De ce faceți acest rău mare împotriva sufletului vostru ca să se stârpească dintre voi, din mijlocul lui Iuda, bărbat și femeie, copil și prunc, ca să nu vi se lase nicio rămășiță,

8. întărâtându‐mă cu lucrările mâinilor voastre, arzând tămâie altor dumnezei în țara Egiptului unde ați venit să stați vremelnic, ca să fiți stârpiți și să ajungeți de blestem și de ocară printre toate neamurile pământului?

9. Oare ați uitat răutățile părinților voștri și răutatea împăraților lui Iuda și răutatea nevestelor lor și răutatea voastră și răutatea nevestelor voastre, pe care au făcut‐o în țara lui Iuda și în ulițele Ierusalimului?

10. Nu s‐au smerit nici până în ziua de astăzi, nici nu s‐au temut, nici n‐au umblat în legea mea și în așezămintele mele, pe care le‐am pus înaintea voastră și înaintea părinților voștri.

11. De aceea așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, îmi voi pune fața împotriva voastră spre rău și ca să stârpesc pe tot Iuda.

12. Și voi lua rămășița lui Iuda care și‐a îndreptat fețele ca să intre în țara Egiptului, să stea vremelnic acolo, și vor fi nimiciți toți: vor cădea în țara Egiptului; vor fi nimiciți de sabie, de foamete, de la mic până la mare: vor muri de sabie și de foamete și vor fi de blestem, de groază și de afurisenie și de ocară.

13. Și voi pedepsi pe cei ce locuiesc în țara Egiptului, cum am pedepsit Ierusalimul prin sabie, prin foamete și prin ciumă.

14. Și nimeni din rămășița lui Iuda care a intrat în țara Egiptului ca să stea vremelnic acolo nu va scăpa, nici nu va rămâne ca să se întoarcă în țara lui Iuda unde dorește sufletul lor să se întoarcă să locuiască acolo; căci nu se vor întoarce decât cei ce vor scăpa.

15. Atunci toți bărbații care știau că nevestele lor au ars tămâie altor dumnezei și toate femeile care erau de față, o adunare mare, tot poporul care locuia în țara Egiptului, în Patros, a răspuns lui Ieremia, zicând:

16. Nu te vom asculta în ce privește cuvântul pe care ni l‐ai vorbit în numele Domnului,

17. ci vom face orice cuvânt care a ieșit din gura noastră, arzând tămâie împărătesei cerurilor și turnându‐i daruri de băutură, cum am făcut noi și părinții noștri, împărații noștri și mai marii noștri, în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului; căci atunci aveam belșug de pâine și eram bine și n‐am văzut niciun rău.

18. Dar de când am încetat să ardem tămâie împărătesei cerurilor și să‐i turnăm daruri de băutură, am dus lipsă de toate și am fost nimiciți de sabie și de foamete.

19. Și când ardeam tămâie împărătesei cerurilor și‐i turnam daruri de băutură, oare fără bărbații noștri îi făceam noi turte ca să ne închinăm ei și‐i turnam daruri de băutură?

20. Atunci Ieremia a zis către tot poporul, către bărbați și către femei și către tot poporul care‐i dăduse acest răspuns, zicând:

21. Oare nu de tămâia pe care ați ars‐o în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului, voi și părinții voștri, împărații voștri și mai marii voștri și poporul țării, și‐a adus aminte Domnul și i s‐a suit la inimă?

22. Și Domnul n‐a mai putut să vă sufere pentru răutatea faptelor voastre, pentru urâciunile ce ați făcut și țara voastră a ajuns pustie și de groază și de blestem, fără locuitor ca astăzi.

23. Pentru că ați ars tămâie și pentru că ați păcătuit împotriva Domnului și n‐ați ascultat de glasul Domnului și n‐ați umblat în legea lui și în așezămintele lui și în mărturiile lui, de aceea a venit peste voi răul acesta, ca astăzi.

24. Și Ieremia a zis către tot poporul și către toate femeile: Ascultați cuvântul Domnului, tot Iuda, care sunteți în țara Egiptului!

25. Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, zicând: Voi și nevestele voastre ați vorbit cu gurile voastre și ați și împlinit cu mâinile voastre ce ați zis: Vom împlini juruințele noastre pe care le‐am juruit ca să ardem tămâie împărătesei cerurilor și să‐i turnăm daruri de băutură. Împliniți deci juruințele voastre și faceți în totul juruințele voastre.

26. Deci ascultați cuvântul Domnului, tot Iuda, care locuiți în țara Egiptului: Iată, am jurat pe numele meu cel mare, zice Domnul, că numele meu nu va mai fi chemat în gura niciunui om din Iuda în toată țara Egiptului, zicând: Viu este Domnul!

27. Iată, voi veghea asupra lor spre rău și nu spre bine; și toți bărbații lui Iuda care sunt în țara Egiptului vor fi nimiciți de sabie și de foamete până vor pieri cu totul.

28. Și cei ce vor scăpa de sabie, puțini la număr, se vor întoarce din țara Egiptului în țara lui Iuda și toată rămășița lui Iuda care a venit în țara Egiptului ca să stea vremelnic acolo vor cunoaște al cui cuvânt va sta, al meu sau al lor.

29. Și acesta vă va fi semnul, zice Domnul, că vă voi pedepsi în locul acesta ca să cunoașteți că cuvintele mele vor sta negreșit împotriva voastră spre rău.

30. Așa zice Domnul: Iată, voi da pe Faraon Hofra, împăratul Egiptului, în mâna vrăjmașilor săi și în mâna celor ce‐i caută viața, cum am dat pe Zedechia, împăratul lui Iuda, în mâna lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, vrăjmașul său și care‐i căuta viața.