Ieremia 6 VDCL

1. Copii ai lui Beniamin, fugiți din mijlocul Ierusalimului și trâmbițați în Tecoa și ridicați un semn de foc în Bet‐Hacherem: căci răul se arata de la miazănoapte și un prăpăd mare.

2. Voi stârpi pe cea frumoasă și gingașă, pe fata Sionului.

3. Păstorii și turmele lor vor veni la ea; își vor așeza corturile împotriva ei, în jur; vor paște fiecare în locul lui.

4. Pregătiți războiul împotriva ei. Sculați‐vă și să ne suim la amiază. Vai de noi, căci ziua s‐a plecat, căci se întind umbrele de seară.

5. Sculați‐vă și să ne suim noaptea și să‐i dărâmăm palatele.

6. Căci așa a zis Domnul oștirilor: Tăiați copaci și faceți un val împotriva Ierusalimului. Aceasta este cetatea de cercetat. Este plină de apăsare în mijlocul ei.

7. Cum își varsă fântâna apa, așa își varsă ea răutatea: asuprire și prăpăd se aud în ea; înaintea feței mele sunt necurmat lovitură și rană.

8. Ia învățătură, Ierusalime, ca nu cumva să mi se înstrăineze sufletul de tine, ca nu cumva să te fac o pustie, o țară nelocuită.

9. Așa zice Domnul oștirilor: Vor culege în totul, ca pe o vie, rămășița lui Israel. Pune iar mâna, ca și culegătorul la coșuri!

10. Cui să‐i vorbesc și să‐i mărturisesc ca să mă asculte ei? Iată, urechea le este netăiată împrejur și nu pot s‐audă: iată, cuvântul Domnului le este o ocară, n‐au plăcere de el.

11. De aceea sunt plin de mânia Domnului; sunt obosit de a o ține. Vars‐o asupra pruncilor pe uliță și asupra adunării tinerilor; căci și bărbatul și nevasta vor fi luați și bătrânul și cel sătul de zile.

12. Și casele lor vor trece în mâna altora, cu țarinele și nevestele împreună, căci îmi voi întinde mâna împotriva locuitorilor țării, zice Domnul.

13. Căci de la cel mai mic al lor până la cel mai mare al lor, fiecare s‐a dedat la lăcomie de bani; și de la proroc până la preot, fiecare lucrează cu înșelăciune.

14. Și au vindecat cu ușurătate spărtura fiicei poporului meu, zicând: Pace, pace! Și nu este pace.

15. Oare s‐au rușinat ei că au făcut urâciune? Nu, nicidecum nu s‐au rușinat, nici nu cunosc ce este să roșească. De aceea vor cădea între cei ce cad; la vremea când îi voi cerceta, se vor poticni, zice Domnul.

16. Așa zice Domnul: Stați pe căi și vedeți și întrebați de cărările cele vechi, care este calea cea bună și umblați pe ea, și veți afla odihnă pentru sufletele voastre. Dar ei au zis: Nu voim să umblăm pe ea.

17. Am pus încă și păzitori peste voi, zicând: Ascultați sunetul trâmbiței. Dar ei au zis: Nu voim să ascultăm.

18. De aceea, auziți, neamurilor, și cunoaște, o, adunare, ce este între ei.

19. Auzi, pământule! Iată, voi aduce rău asupra poporului acestuia, rodul gândurilor lor; căci n‐au ascultat de cuvintele mele și cât despre legea mea, au lepădat‐o.

20. La ce vine la mine tămâie din Seba și trestia mirositoare dintr‐o țară depărată? Ardeile de tot ale voastre nu‐mi sunt bine primite și jertfele voastre nu‐mi plac.

21. De aceea așa zice Domnul: Iată, voi pune pietre de poticnire înaintea poporului acestuia și părinții și fiii se vor poticni de ele, vecinul și prietenul lui se vor pierde.

22. Așa zice Domnul: Iată, vine un popor din țara de la miazănoapte și un neam mare va fi trezit de la marginea pământului.

23. Ei apucă arcul și sulița; sunt haini și fără milă; glasul lor urlă ca marea; și călăresc pe cai, fiecare înșirat ca un bărbat pentru luptă, împotriva ta, fiică a Sionului.

24. Noi le‐am auzit vestea: mâinile ne‐au slăbit, strâmtorarea ne‐a cuprins și chin ca al unei femei în facere.

25. Nu ieșiți la câmp, nici nu umblați pe cale; căci sabia vrăjmașului, groaza este în orice parte.

26. Fată a poporului meu, încinge‐te cu sac și tăvălește‐te în cenușă; fă‐ți o jelire ca pentru un singur fiu, o plângere foarte amară; căci pustiitorul va veni deodată asupra noastră.

27. Te‐am pus în mijlocul poporului meu ca un topitor și un turn, ca să cunoști și să le cercetezi calea.

28. Toți sunt neascultători între neascultători, umblă cu clevetiri; sunt aramă și fier; sunt stricați cu toții.

29. Foalele suflă tare; plumbul este mistuit de foc; în zadar topesc și iar topesc, căci cei răi nu sunt despărțiți;

30. se vor numi argint lepădat, căci Domnul i‐a lepădat.