Ieremia 9 VDCL

1. Ah, de mi‐ar fi capul ape și ochii izvor de lacrimi, ca să plâng zi și noapte pe ucișii fiicei poporului meu!

2. O, de aș avea un loc de poposire pentru călătorii în pustie, ca să las pe poporul meu și să mă duc de la el! Căci toți sunt preacurvari, o adunare de oameni vânzători!

3. Și își întind limba, arcul lor de minciună, și sunt viteji în țară, dar nu pentru adevăr, căci merg din rău în rău și pe mine nu mă cunosc, zice Domnul.

4. Păziți‐vă fiecare de aproapele său și nu vă încredeți în niciun frate. Căci fiecare frate numai înșală și orice prieten umblă cu clevetiri.

5. Și înșală fiecare pe aproapele său și nu vorbesc adevărul; și își deprind limba să vorbească minciuni, se ostenesc să facă nelegiuire.

6. Locuința ta este în mijlocul înșelăciunii; de înșelăciune nu voiesc să mă cunoască, zice Domnul.

7. De aceea, așa zice Domnul oștirilor: Iată, îi voi topi și‐i voi cerca; căci ce să fac pentru fiica poporului meu?

8. Limba lor este o săgeată ucigătoare; vorbește amăgire, fiecare vorbește aproapelui său de pace cu gura, dar în inimă îl pândește.

9. Să nu‐i cercetez eu pentru aceste lucruri? zice Domnul: să nu‐și răzbune sufletul meu pe un neam ca acesta?

10. Pentru munți voi ridica o plângere și o jelanie și pentru pășunile pustiei o bocire. Căci sunt arse încât niciun om nu trece prin ele și nu se aude glasul vitelor. Păsările cerurilor și dobitoacele au fugit, s‐au dus.

11. Și voi face Ierusalimul grămezi, o locuință de șacali, și voi face cetățile lui Iuda o pustie fără locuitori.

12. Cine este omul înțelept, ca să înțeleagă aceasta? Și către cine a vorbit gura Domnului ca s‐o spună? Pentru ce este pierdută țara, arsă ca o pustie, încât nimeni nu trece prin ea?

13. Și Domnul a zis: Pentru că au părăsit legea mea, pe care le‐am pus‐o înainte, și n‐au ascultat de glasul meu, nici n‐au umblat după el.

14. Ci au umblat după învârtoșarea inimii lor și după Baali, cum i‐au învățat părinții lor.

15. De aceea, așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi hrăni pe acest popor cu pelin și‐i voi adăpa cu apă de fiere,

16. și‐i voi împrăștia printre neamurile pe care nici ei, nici părinții lor nu le‐au cunoscut. Și voi trimite sabia în urma lor până când îi voi nimici.

17. Așa zice Domnul oștirilor: Vedeți și chemați plângătoarele ca să vină. Și trimiteți după femeile iscusite ca să vină.

18. Și să se grăbească și să ridice plângere pentru noi, ca să ne curgă ochii de lacrimi, și pleoapele noastre să izvorască ape.

19. Căci un glas de jale se aude din Sion: Cât suntem de prădați! Foarte rușinați! Căci am părăsit țara; căci ne‐au surpat locuințele.

20. Ascultați deci, femeilor, cuvântul Domnului, și să primească urechea voastră cuvântul gurii sale și învățați pe fiicele voastre plângere și fiecare pe vecina sa cântarea de jale.

21. Căci moartea s‐a suit prin ferestrele noastre, a intrat în palatele noastre ca să stârpească pe prunci din uliță și pe tineri din drumuri largi.

22. Vorbește: Așa zice Domnul: Da, trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul pe ogorul deschis și ca snopul în urma secerătorului și nimeni nu‐i va aduna.

23. Așa zice Domnul: Să nu se laude înțeleptul cu înțelepciunea sa și să nu se laude cel puternic cu puterea sa; să nu se laude bogatul cu bogăția sa;

24. ci cel ce se laudă să se laude cu aceasta, că înțelege și mă cunoaște că eu sunt Domnul care face îndurare, judecată și dreptate pe pământ, căci în aceasta mă desfătez, zice Domnul.

25. Iată, vin zile, zice Domnul, când voi cerceta pe toți care sunt tăiați împrejur în netăierea lor împrejur;

26. pe Egipt, pe Iuda și pe Edom, pe copiii lui Amon și pe Moab, și pe toți care își taie laturile părului lor, care locuiesc în pustie. Căci toate neamurile sunt netăiate împrejur și toată casa lui Israel este netăiată împrejur la inimă.