Iov 10 BVA

1. M-am săturat de viața mea! Astfel, îmi permit să îmi prezint liber plângerea. Voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.

2. Îi voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna! Spune-mi ce ai împotriva mea!

3. Îți place să mă constrângi și să desconsideri lucrarea mâinilor Tale, în timp ce faci să strălucească sfaturile omului rău?

4. Ai Tu ochi de carne? Vezi Tu (lucrurile și situațiile) așa cum (le) văd oamenii?

5. Sunt zilele Tale ca zilele omului sau anii Tăi ca ai lui,

6. ca să îmi cauți nedreptatea și să îmi analizezi păcatul?

7. Și totuși, Tu știi că sunt nevinovat și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta!

8. Mâinile Tale m-au modelat și m-au făcut; iar acum te întorci să mă distrugi?

9. Amintește-Ți că m-ai modelat ca pe argilă! Vrei acum să mă faci din nou pământ?

10. Oare nu Tu m-ai făcut (inițial) să fiu ca laptele și apoi închegat ca brânza?

11. M-ai îmbrăcat cu piele și mi-ai dat carne. Mi-ai oferit și oase care au tendoane.

12. Mi-ai dat viață și mi-ai oferit bunătate. Ai acționat protector față de mine și mi-ai păzit sufletul.

13. Totuși, constat că în inima Ta ai ascuns ceva. Acum știu ce urmăreai.

14. Doreai să mă vezi când voi păcătui; și apoi să nu îmi ierți vina!

15. Dacă sunt rău, vai de mine! Dacă sunt corect, capul meu nu se poate ridica – pentru că sunt plin de rușine și înecat în necaz.

16. Dacă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu și Îți demonstrezi marea Ta forță acționând împotriva mea…

17. Aduci mai mulți martori împotriva mea. Te superi din ce în ce mai mult pe mine; și mă lovești cu o mulțime de necazuri.

18. De ce m-ai scos din uterul mamei mele? O, ce bine ar fi fost dacă aș fi murit înainte să mă vadă cineva!

19. Aș fi fost ca și cum nu aș fi existat vreodată. Aș fi fost dus din uter direct în mormânt.

20. Oare zilele mele nu îmi sunt oricum puține? Oprește-Te și lasă-mă singur, să pot găsi puțină consolare

21. înainte de a merge în locul de unde nu mai există întoarcere. Mă voi duce în țara întunericului și a umbrei morții.

22. Voi merge în țara nopții întunecoase, a umbrei profunde și a dezordinii – acolo unde chiar și lumina este percepută ca întuneric!»”