Iov 10 NTR

1. Sunt dezgustat de viața mea. De aceea voi da frâu liber plângerii mele, voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.

2. Îi voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna! Fă-mă să înțeleg de ce Te cerți cu mine!

3. Îți place să asuprești, să disprețuiești lucrarea mâinilor Tale, în timp ce faci să strălucească sfaturile celor răi?

4. Ai Tu ochi de carne? Vezi Tu așa cum vede un om?

5. Sunt zilele Tale ca zilele omului sau anii Tăi ca anii lui,

6. ca să-mi cauți nelegiuirea și să-mi cercetezi păcatul,

7. deși Tu știi că sunt nevinovat și că nimeni nu poate scăpa din mâna Ta?

8. Mâinile Tale m-au modelat și m-au făcut, iar acum te întorci să mă distrugi?

9. Adu-Ți aminte, Te rog, că m-ai făcut ca pe lut! Vrei acum să mă faci din nou țărână?

10. N-ai făcut Tu să fiu vărsat ca laptele și închegat ca brânza?

11. M-ai îmbrăcat cu piele și cu carne și m-ai împletit cu oase și cu tendoane.

12. Mi-ai dat viață și mi-ai arătat îndurare, iar purtarea Ta de grijă mi-a păzit duhul.

13. Iată, totuși, ce ai ascuns în inima Ta și ce știu că aveai de gând:

14. ca, dacă păcătuiesc, să mă urmărești și să nu-mi ierți nelegiuirea.

15. Dacă sunt rău, vai de mine! Dacă sunt drept, nu-mi pot înălța capul, pentru că sunt plin de rușine și conștient de necazul meu.

16. Dacă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu și iarăși Îți arăți marea Ta putere împotriva mea.

17. Aduci mai mulți martori împotriva mea, mânia Ta crește față de mine și mă lovești cu o mulțime de necazuri.

18. De ce m-ai scos din pântec? O, de-aș fi murit înainte să mă vadă cineva!

19. Aș fi ca și cum n-aș fi fost, purtat din pântec drept în mormânt.

20. Oare nu-mi sunt puține zilele? Oprește-te și lasă-mă singur, să am puțină mângâiere

21. înainte de a merge în locul de unde nu mai este întoarcere, în țara întunericului și a umbrei morții,

22. în țara nopții întunecate, a umbrei morții și a dezordinii, unde chiar și lumina este precum întunericul!»“.