Iov 24 VDCL

1. Pentru ce nu sunt strânse vremurile la Cel Atotputernic? Și pentru ce nu văd zilele lui cei ce‐l cunosc?

2. Unii strămută semnele de hotar; răpesc turme și le pasc;

3. gonesc măgarul orfanilor și iau zălog boul văduvei;

4. abat pe cei nevoiași din cale și săracii pământului se ascund.

5. Iată, ca măgarii sălbatici în pustie, ei ies la lucrul lor, căutând cu sârguință prada; pustia le dă mâncare pentru copiii lor;

6. ei taie nutrețul lor de pe câmp și strâng boabele din culesul viei celui rău;

7. zac toată noaptea goi, fără îmbrăcăminte și n‐au învelitoare împotriva frigului;

8. sunt muiați de ploile repezi ale munților și din lipsă de adăpost îmbrățișează stânca.

9. Smulg pe orfan de la țâță și iau zălog de la sărac;

10. aceștia umblă goi, fără îmbrăcăminte și fiind flămânzi cară snopii;

11. fac untdelemn înăuntrul zidurilor acestor oameni, le calcă teascul și suferă de sete.

12. Gem oamenii din cetăți și sufletul celor răniți strigă: și Dumnezeu nu o privește ca nebunie.

13. Alții sunt vrăjmașii luminii, nu cunosc căile ei și nu rămân pe cărările ei.

14. Ucigașul se scoală cu lumina, omoară pe cel sărac și nevoiaș, și noaptea iese ca un hoț.

15. Și ochiul preacurvarului pândește amurgul zicând: Niciun ochi nu mă va vedea: și își învălește fața.

16. Pe întuneric sparg casele; ziua se închid înăuntru; nu cunosc lumina;

17. căci dimineața este ca umbra morții pentru ei, căci cunosc spaimele umbrei morții.

18. Ei sunt iuți pe fața apelor; partea lor este blestemată pe pământ și nu se întorc pe calea viilor.

19. Seceta și căldura iau cu putere apele de zăpadă; așa și Șeolul pe cei ce au păcătuit.

20. Pântecele îl va uita; viermele se va ospăta dulce cu el; nu va mai fi pomenit: și nedreptatea va fi frântă ca un copac.

21. El mănâncă pe cea stearpă care nu naște și nu face bine văduvei.

22. Ba chiar pe cei puternici îi trage cu puterea sa; se scoală și nimeni nu este sigur de viață.

23. Și lor le dă Dumnezeu liniște și se odihnesc pe ea și ochii săi sunt asupra căilor lor.

24. Sunt înălțați; încă o clipă și nu mai sunt; cad, sunt luați ca toți ceilalți; sunt tăiați ca vârful spicelor.

25. Și dacă nu este așa acum, cine mă va da de minciună și va face cuvântul meu de nimic?