Iov 29 VDCL

1. Și Iov și‐a urmat pilda și a zis:

2. O, de aș fi ca în lunile trecute și în zilele când veghea Dumnezeu asupra mea;

3. când candela lui lucea asupra capului meu și umblam cu lumina lui prin întuneric;

4. cum eram în zilele toamnei mele, când prietenia lui Dumnezeu era peste cortul meu;

5. când Cel Atotputernic era încă cu mine și copiii mei în jurul meu;

6. când pașii mei erau spălați cu unt și stânca îmi vărsa pâraie de untdelemn!

7. Când ieșeam la poartă la cetate, când îmi pregăteam scaunul în uliță,

8. tinerii mă vedeau și se ascundeau și bătrânii se sculau și stăteau în picioare;

9. mai marii își opreau vorba și își puneau mâna pe gură;

10. glasul fruntașilor amuțea și limba li se lipea de cerul gurii.

11. Căci urechea mă auzea și mă binecuvânta și ochiul mă vedea și mărturisea pentru mine;

12. căci scăpam pe săracii care strigau și pe orfanul care era fără ajutor.

13. Binecuvântarea celui ce era să fie pierdut venea peste mine și inima văduvei o făceam să cânte de bucurie.

14. Mă îmbrăcam cu dreptatea și ea mă înveșmânta ca o manta și cunună în judecata mea.

15. Orbului îi eram ochi și ologului picior;

16. celor nevoiași le eram tată și cercetam pricina celui necunoscut.

17. Și sfărâmam dinții mari ai celui nedrept și smulgeam prada din dinții lui.

18. Și ziceam: Voi muri lângă cuibul meu și îmi voi înmulți zilele ca nisipul.

19. Rădăcina mea este deschisă la ape, și roua stă toată noaptea pe ramura mea.

20. Slava mea este proaspătă în mine și arcul meu se înnoiește în mâna mea.

21. Oamenii mă ascultau și așteptau și tăceau să audă sfatul meu.

22. După cuvintele mele nu mai vorbeau și cuvintele mele picurau asupra lor.

23. Și mă așteptau ca pe ploaie și își deschideau gura larg ca la ploaia târzie.

24. Când le zâmbeam nu credeau și nu tulburau lumina feței mele.

25. Alegeam drumul lor și ședeam în capul lor și locuiam ca un împărat în mijlocul oștirii, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.