Iov 3 VDCL

1. După aceasta Iov și‐a deschis gura și și‐a blestemat ziua.

2. Și Iov a răspuns și a zis:

3. Pierdută să fie ziua în care m‐am născut și noaptea care a zis: S‐a zămislit un copil de parte bărbătească!

4. Ziua aceea să fie întuneric; să n‐o caute Dumnezeu de sus, și să nu lumineze lumina peste ea!

5. Întunericul și umbra morții s‐o ceară; un nor să locuiască peste ea; tot ce întunecă ziua s‐o înspăimânte!

6. Noaptea aceea să dea negura peste ea; să nu se bucure între zilele anului, să nu vină în numărul lunilor!

7. Iată, noaptea aceea să fie stearpă; niciun glas bucuros să nu vină în ea!

8. S‐o blesteme cei ce blestemă ziua, cei ce sunt gata să deștepte Leviatanul!

9. Să se întunece stelele amurgului ei; să aștepte lumină și să nu fie, nici să nu vadă genele zorilor!

10. Pentru că n‐a închis ușile pântecelui mamei mele, și n‐a ascuns necazul dinaintea ochilor mei.

11. De ce n‐am murit în pântece? De ce nu mi‐am dat duhul când am ieșit din pântece?

12. Pentru ce m‐au primit genunchii? Și pentru ce țâțele, ca să sug?

13. Căci acum aș zăcea și aș fi liniștit; aș dormi și aș avea odihnă:

14. cu împărații și sfetnicii pământului, care și‐au zidit locuri pustii;

15. sau cu mai marii care aveau aur și își umpleau casele cu argint:

16. sau ca o naștere timpurie ascunsă, n‐aș mai fi fost, ca pruncii care n‐au văzut lumina!

17. Acolo cei răi încetează de a tulbura și cei istoviți se odihnesc.

18. Acolo cei prinși sunt ușurați cu toții, n‐aud glasul celui ce‐i îmboldește.

19. Cei mici și cei mari sunt acolo, și robul e slobod de domnul său.

20. Pentru ce se dă lumină celui în necaz și viață celor amărâți la suflet,

21. care așteaptă moartea și nu vine și sapă după ea mai mult decât ca după comori ascunse;

22. care se bucură foarte mult și se veselesc când găsesc mormântul?

23. Pentru ce se dă lumină omului căruia îi este ascunsă calea sa și pe care Dumnezeu l‐a îngrădit?

24. Căci suspinul meu vine înaintea pâinii mele și răcnetele mele se varsă ca apele.

25. Căci de ce m‐am temut aceea a venit peste mine și de ce m‐am înspăimântat aceea m‐a ajuns.

26. N‐am pace, n‐am liniște, n‐am odihnă și vine necaz.