Iov 31 BVA

1. Am ratificat un legământ cu ochii mei, (promițând) să nu îmi fixez privirea pe vreo domnișoară.

2. Dar pentru că am procedat astfel, oare care a fost avantajul meu de la Dumnezeul de sus? Și ce moștenire am primit de la cel Omnipotent care stă în locurile înalte?

3. Oare necazul nu este (pregătit) pentru cel nedrept și dezastrul pentru cei care comit nedreptatea?

4. Oare nu vede El comportamentul meu și nu numără El toți pașii mei?

5. Dacă am umblat în minciună și dacă pașii mei s-au grăbit să înșele,

6. să mă cântărească Dumnezeu folosind o cumpănă corectă; și va cunoaște cât sunt de curat!

7. Dacă pașii mei au deviat de pe drumul corect, dacă inima mi-a urmat ochii și dacă mi s-au murdărit mâinile,

8. este corect ca alții să mănânce tot ce am semănat, iar rezultatul muncii mele să fie smuls din rădăcini.

9. Dacă mi-a fost atrasă inima de vreo femeie și dacă am stat ascuns la ușa vecinului meu (urmărindu-i soția),

10. atunci soția mea să macine pentru altul și să se culce alții cu ea!

11. Acest fapt ar fi fost o nedreptate, ar fi fost un păcat care ar fi trebuit judecat.

12. Ar fi fost un foc care ar fi ars consumând până la distrugere totală. El mi-ar fi ars până la rădăcină toate cerealele bune de secerat.

13. Dacă n-am făcut dreptate sclavului meu sau sclavei mele atunci când au avut ceva de reproșat împotriva mea,

14. ce voi face când se va ridica Dumnezeu? Ce voi răspunde când va analiza El acest caz?

15. Cel care m-a făcut pe mine (să mă dezvolt ca făt) în uter, nu i-a făcut și pe ei? Oare nu același Dumnezeu ne-a conceput pe fiecare în uterul mamei noastre?

16. Să presupunem că n-am dat celui sărac ce îmi cerea sau că am făcut să se întristeze ochii văduvei.

17. Poate mi se reproșează că mi-am mâncat pâinea de unul singur, iar cel orfan nu a mâncat din ea, –

18. tocmai eu care din tinerețea mea l-am crescut ca un tată și de când m-am născut am avut grijă de văduvă.

19. Este posibil să fiu acuzat că am văzut pe omul sărac fără haine sau pe cel cu multe lipsuri neavând nici măcar îmbrăcăminte,

20. iar inima lui nu m-a binecuvântat atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele.

21. Altcineva ar putea să mă acuze că am acționat împotriva orfanului bazându-mă pe susținerea celor de la poarta orașului.

22. Dacă toate acestea ar fi adevărate, să îmi cadă umărul de la locul lui și să îmi fie smulsă mâna din tendoane!

23. Dar pentru că mi-a fost frică de pedepsele lui Dumnezeu și de forța de care dispune El, n-am putut face aceste fapte.

24. Aș mai putea fi acuzat că mi-am pus încrederea în aur sau că am zis aurului de cea mai bună calitate: «Tu îmi oferi încredere!».

25. Altcineva mi-ar putea reproșa că m-am bucurat de marea mea avere și de bogăția pe care mâinile mele au adunat-o.

26. Mi s-ar putea reproșa că am privit soarele în strălucirea lui sau luna mișcându-se grațioasă

27. și că apoi mi-am înșelat în secret inima (venerându-le ca zei), în timp ce mâna mea le-a dat sărutări.

28. Dacă aceste fapte ar fi reale, ele ar fi fost o nedreptate care trebuie judecată, pentru că aș fi fost demonstrat astfel ca neloial Celui Foarte Înalt.

29. Aș mai putea fi acuzat că m-am bucurat de dezastrul celui care mă ura și că am fost satisfăcut atunci când a venit necazul împotriva lui.

30. O altă acuzație la adresa mea ar putea susține că mi-am lăsat gura să păcătuiască cerând blestem peste viețile unor asemenea oameni;

31. și că oamenii din cortul meu nu au zis niciodată: «Cine nu s-a săturat din carnea lui?»

32. – deși străinul nu a rămas fără adăpost în timpul nopții și ușa mea a fost mereu deschisă călătorului.

33. Altcineva mi-ar putea reproșa că mi-am ascuns păcatele, cum fac unii oamenii, păstrându-mi nedreptatea doar în inimă;

34. și că am procedat așa pentru că mi-a fost frică de cei care erau în jurul meu. Altfel, discreditarea clanurilor față de mine m-ar fi panicat; și atunci ar fi urmat să tac, pentru că nu aș fi avut curajul să mai ies (în mijlocul lor ca mai înainte) …

35. O, dacă aș găsi pe cineva dispus să mă asculte! Să știți că îmi semnez acum apărarea! Să îmi răspundă cel Omnipotent! Îi cer Celui care mă acuză să Își scrie plângerea.

36. O voi pune pe umăr și o voi purta ca pe o coroană.

37. Voi răspunde înaintea Lui pentru toți pașii mei; și mă voi apropia de El ca un prinț.

38. Dacă pământul meu a strigat împotriva mea și dacă brazdele lui au plâns împreună (acuzându-mă),

39. dacă i-am mâncat producția fără să plătesc sau dacă am decis moartea proprietarilor lui,

40. atunci să crească pe el spini în loc de grâu și neghină în loc de orz!” După aceste cuvinte, Iov a încetat să mai vorbească.