Iov 33 BIV2014

1. „Acum Iov, am o rugăminte: Ascultă-mă și ia aminte!

2. Privește! Gura-mi pregătesc Și îmi mișc limba, să-ți vorbesc!

3. Cu curăție-ți voi vorbi: Voi spune, făr’ a mă grăbi, Cu buze și cu gând curat, Doar adevăru-adevărat:

4. Al Domnului Duh m-a făcut, Și Cel Puternic m-a umplut De viață, cu a Lui suflare.

5. Ce poți răspunde-n apărare? Fii gata să-ți susții pricina Și să-ți înlături – de poți – vina!

6. Al tău seamăn, mă aflu eu Aici, privit de Dumnezeu. La fel ca tine-am fost luat, Tot din noroiul frământat.

7. În acest fel, frica de mine N-o să te tulbure pe tine, Iar greutatea mea trupească Nu are să te copleșească.

8. Ai spus tu, în auzul meu:

9. „Eu sunt curat și-am fost, mereu, Neprihănit. Nu este-n mine Fărădelege – știți prea bine!

10. Doar Domnu-mi caută pricină Și îmi găsește-ntr-una vină. Dușman al Său, mă socotește,

11. Toate mișcările-mi pândește Și în butuci mi-a așezat Picioarele.” Te-am ascultat

12. Și-ți voi răspunde: tu greșești, Prin vorbele ce le rostești, Căci n-ai dreptate! Dumnezeu A fost, e, și va fi mereu, Decât umilul om, mai mare!

13. Cu El vrei să te cerți tu, oare, Că n-a dat, pentru fapta Lui, Vreo socoteală omului?!

14. În multe feluri – când dorește – Domnul, din ceruri, ne vorbește, Dar omul – fără să se teamă – Nu-ntotdeauna-L ia în seamă.

15. Prin vise, prin vederi de noapte Ajung la noi ale Lui șoapte, Când omul e întins în pat Și-n somn adânc e cufundat.

16. Pe ale cerului cărări, El ne trimite înștiințări Și-n mintea noastră-ntipărește

17. Învățături, căci ne ferește, În felu-acesta, de mândrie. Iată dar cum Dumnezeu știe Să ne abată de la rău, Cum sufletul omului Său,

18. Știe, de groapă să-l păzească, De sabie să nu-i răpească

19. Viața din el. Omu-i mustrat Și prin durere, când culcat Se află în culcușul lui: Atunci, de mâna Domnului Ființa-i este frământată Ca într-o luptă necurmată,

20. Fiindu-i și de pâine greață. A doua zi de dimineață, Bucatele atent gătite, Ajung a-i fi nesuferite.

21. Apoi, carnea-i s-a prăpădit Și oasele-i s-au dezvelit.

22. Sufletu-i e în fața porții Mormântului; trimișii morții Sunt gata, viața, să-i răpească.

23. Doar dacă o să mijlocească Un înger, pentru omu-acel,

24. Domnul se va-ndura de el, Zicând apoi, îngerului: „Salvează viața omului, Pentru că am găsit că are Un preț, pentru răscumpărare!”

25. Atunci, carnea lui o să fie La fel ca în copilărie, Ba chiar cu mult mai frăgezită, Căci îi va fi iar dăruită A tinereții dulce vreme.

26. Când o să-L roage și-o să-L cheme Pe Domnul, binevoitor Îi va veni în ajutor, Îl va lăsa să-I vadă fața Și are să îi cruțe viața Pentru că îi va da-napoi Neprihănirea. Omu-apoi,

27. În fața semenilor lui, Va cânta slavă Domnului Zicând: „Eu am păcătuit, Dar Domnul nu m-a pedepsit! Iată, dreptatea am călcat Și totuși, Domnul m-a iertat,

28. Iar sufletul mi-a izbăvit! De-a morții gură, m-a ferit, Mi-a șters Măritul, toată vina, Iar viața mea vede lumina!”

29. Aceste lucruri, Dumnezeu Le face – după cum cred eu – Prin mare îndurarea Lui – De două, trei ori – omului,

30. Ca astfel să-l îndepărteze De groapă și să-l lumineze Puternic, cu a celor vii Lumină. Da. Asta s-o știi!

31. Deci Iov, ascultă! Ia aminte! Oprește-ți valul de cuvinte Și-ți voi vorbi. De ai, cumva,

32. Răspuns și vrei să-mi spui ceva, Vorbește-atunci, pentru că vreau, Dreptate, dacă pot, să-ți dau!

33. Dar dacă n-ai nimic a spune, Taci; căci te-nvăț înțelepciune!”