Iov 36 VDCL

1. Și Elihu a urmat și a zis:

2. Așteaptă puțin și îți voi arăta, căci mai am încă cuvinte pentru Dumnezeu.

3. Îmi voi lua cunoștința de departe și voi da dreptate Făcătorului meu.

4. Căci în adevăr cuvintele mele nu sunt neadevărate; unul care este desăvârșit în cunoștință este cu tine.

5. Iată, Dumnezeu este puternic și nu disprețuiește pe nimeni; este mare în tăria inimii.

6. El nu păstrează viața celui rău, dar celor necăjiți le dă dreptul lor.

7. El nu‐și trage ochii de la cel drept și acesta este cu împărații pe scaunul de domnie și îi spune să șadă în veac și sunt înălțați.

8. Și când sunt ferecați cu lanțuri și prinși în funiile întristării,

9. le arată lucrarea lor și greșelile lor cu care s‐au semețit.

10. Le deschide și urechea spre învățătură și le zice să se întoarcă de la nelegiuire.

11. Dacă ascultă și‐i slujesc, își vor trece zilele în fericire și anii în plăcere.

12. Dar dacă n‐ascultă, vor pieri de sabie și vor muri fără cunoștință.

13. Da, cei ce sunt nelegiuiți în inimă îngrămădesc mânie: nu strigă după ajutor când îi ferecă el.

14. Sufletul lor moare în tinerețe și viața lor piere între cei necurați.

15. El scapă pe cel necăjit în necazul său, și‐i deschide urechea în apăsare.

16. Da, te‐ar fi scos și pe tine din gura apăsării la loc larg unde nu este strâmtoare și ce este pe masa ta ar fi plin de grăsime.

17. Dar tu ești plin de judecata celui rău; judecata și dreptatea te apucă.

18. Fiindcă este mânie, păzește‐te să nu te ridici prin pedeapsă și un mare preț de răscumpărare nu te va face să scapi de ea.

19. Îți vor ajunge oare bogățiile tale ca să nu fii în necaz, sau toate încordările puterii?

20. Nu dori noaptea, când popoarele se suie la locul lor.

21. Păzește‐te, nu privi nelegiuirea: căci aceasta ai ales mai bine decât necazul.

22. Iată, Dumnezeu lucrează cu măreție în puterea sa; cine este învățat ca el?

23. Cine i‐a poruncit calea sa? Și cine zice: Tu ai făcut nedreptate?

24. Adu‐ți aminte să înalți lucrarea lui pe care au cântat‐o oamenii.

25. Toți oamenii o privesc; omul o vede de departe.

26. Iată, Dumnezeu este mare și nu‐l cunoaștem. Numărul anilor săi este de nepătruns.

27. Căci el trage în sus picăturile de apă, ele strecoară ploaia care ține de aburul său:

28. pe care cerurile o toarnă, o picură asupra oamenilor din belșug.

29. Da, poate pricepe cineva desfășurarea norilor, bubuitul cortului său?

30. Iată, el întinde în juru‐i lumina sa și acoperă fundul mării.

31. Căci prin aceasta judecă pe popoare, dă de mâncare din belșug.

32. El își acoperă mâinile cu fulgerul și‐i poruncește să lovească semnul.

33. Vuietul său îl vestește. Chiar și vitele îi prevestesc apropierea.