Iov 39 VBRC2020

1. Cunoști tu timpul când nasc caprele de pe stâncă? Ai urmărit tu durerile nașterii cerboaicelor?

2. Numeri tu când ele împlinesc lunile și cunoști timpul când ele nasc?

3. Ele cad în genunchi și dau la lumină puii lor și se eliberează de chinul lor.

4. Puii lor prind puteri și cresc în câmp deschis, ies și nu se mai întorc la ele.

5. Cine a lăsat liber măgarul sălbatic și cine a deschis legăturile măgarului nedomesticit

6. pentru care am pus lăcașul în Arabáh și locuința, în ținutul sărat?

7. El râde de agitația din cetate, nu aude zgomotul celui care l-ar forța.

8. Rătăcește prin munți după pășune și merge în căutare după tot ce-i verde.

9. Ar vrea bivolul să-ți slujească și ar sta peste noapte lângă ieslea ta?

10. Poți tu lega bivolul cu funia [ca să tragă] la brazdă sau să grăpeze văile după tine?

11. Te încrezi tu în el, pentru că mare e puterea lui, sau îi lași lui truda ta?

12. Ești tu sigur de el că-ți va aduce înapoi sămânța și că o va aduna de pe aria ta?

13. Aripa struțului bate cu veselie, dar ea este cu pene și puf de barză.

14. [Femela de struț] lasă în pământ ouăle și le încălzește în țărână.

15. Ea uită că piciorul le poate strivi și animalul de pe câmp le poate călca în picioare.

16. Este dură cu puii ei, ca și cum nu ar fi ai săi. Chinul ei este zadarnic, dar nu o sperie.

17. Căci Dumnezeu a făcut-o să uite înțelepciunea și nu i-a făcut parte de pricepere.

18. Când bate din aripi spre înalt, râde de cal și de călărețul său.

19. Dai tu putere calului și-l îmbraci cu o coamă care fâlfâie?

20. Îl faci tu să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic [induce] spaimă.

21. Scurmă în vale și se veselește de puterea lui; iese în întâmpinarea armurii.

22. Râde de frică și nu se înspăimântă; nu dă înapoi dinaintea sabiei.

23. Zăngănește pe el tolba, luciul lăncii și al suliței.

24. Freamătă, se agită și înghite pământul; nu dă crezare decât sunetului de trâmbiță.

25. La semnalul trâmbiței zice: «Aha!». De departe miroase bătălia, urletele căpeteniilor și strigătul de luptă.

26. Oare prin priceperea ta faci să zboare șoimul și să-și întindă aripile spre Temán?

27. Oare de gura ta se înalță vulturul ca să-și pună pe înălțime cuibul?

28. El locuiește pe stâncă, poposește pe vârf de stâncă și pe întăritură.

29. De acolo găsește el hrana și ochii lui zăresc până departe.

30. Puii lui beau sânge și unde sunt cei străpunși,acolo este el”.