Iov 39 VDC

1. Știi tu când își fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice când fată?

2. Numeri tu lunile în care sunt însărcinate și cunoști tu vremea când nasc?

3. Ele se pleacă, fată puii și scapă iute de durerile lor.

4. Puii lor prind vlagă și cresc sub cerul slobod; pleacă și nu se mai întorc la ele.

5. Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?

6. I-am dat ca locuință pustiul și pământul sărac ca locaș.

7. El râde de zarva cetăților și n-aude strigătele stăpânului care-l mână.

8. Străbate munții ca să-și găsească hrana și umblă după tot ce este verde.

9. Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Și stă el noaptea la ieslea ta?

10. Îl poți lega tu cu o funie ca să tragă o brazdă? Merge el după tine ca să grăpeze bulgării din văi?

11. Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare? Și-i lași tu grija lucrărilor tale?

12. Te lași tu pe el pentru căratul roadelor tale, ca să le strângă în aria ta?

13. Aripa struțului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa și penișul berzei.

14. Dar struțoaica își încredințează pământului ouăle și le lasă să se încălzească în nisip.

15. Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare.

16. Este aspră cu puii săi, de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!

17. Căci Dumnezeu nu i-a dat înțelepciune și nu i-a făcut parte de pricepere.

18. Când se scoală și pornește, râde de cal și de călărețul lui.

19. Tu dai putere calului și-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?

20. Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândește groaza.

21. Scurmă pământul și, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmați;

22. își bate joc de frică, nu se teme și nu se dă înapoi dinaintea sabiei.

23. Zăngănește tolba cu săgeți pe el, sulița și lancea strălucesc,

24. fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbița.

25. La sunetul trâmbiței parcă zice: ‘Înainte!’ De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor și strigătele de luptă.

26. Oare prin priceperea ta își ia uliul zborul și își întinde aripile spre miazăzi?

27. Oare din porunca ta se înalță vulturul și își așază cuibul pe înălțimi?

28. El locuiește în stânci, acolo își are locuința, pe vârful zimțat al stâncilor și pe vârful munților.

29. De acolo descoperă el prada și își cufundă privirile în depărtare după ea.

30. Puii lui îi beau sângele; și acolo unde sunt hoituri, acolo-i și vulturul.”