Iov 39 VDCL

1. Știi tu vremea când nasc caprele sălbatice ale stâncilor? Poți să vezi tu fătatul cerboaicelor?

2. Poți tu să numeri lunile pe care le împlinesc? Sau știi tu vremea fătatului lor?

3. Ele se pleacă, își fată puii, își ușurează durerile.

4. Puii lor se întăresc, cresc în câmp deschis; ies și nu se mai întorc.

5. Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic? Și cine a dezlegat legăturile măgarului iute,

6. căruia i‐am dat pustia drept casă și pământul sărat drept locuință?

7. El își râde de vuietul cetății și n‐aude strigarea vizitiului.

8. Șirul munților este pășunea sa și caută orice verdeață.

9. Oare îți va lucra bivolul sălbatic de bunăvoie? Sau va rămâne el la ieslea ta?

10. Poți tu să legi la brazdă bivolul sălbatic cu funia lui? Va grăpa el văile în urma ta?

11. Te vei încrede tu în el fiindcă puterea lui este mare? Și‐i vei lăsa tu lui munca ta?

12. Te vei lăsa tu pe el pentru căratul seminței tale și va strânge el grâul din aria tu?

13. Aripa struțoaicei se clatină cu mândrie, dar sunt ele oare penele și penișul berzei?

14. Căci ea își lasă ouăle pe pământ și le încălzește în țărînă,

15. și uită că piciorul le poate strivi și că fiarele câmpului le pot călca.

16. Este aspră cu puii săi ca și cum n‐ar fi ai ei; chiar dacă i‐ar fi deșartă osteneala, este fără frică.

17. Pentru că Dumnezeu a făcut‐o să uite înțelepciunea și nu i‐a dat pricepere.

18. Când se ridică în înălțime, râde de cal și de călărețul său.

19. Tu ai dat oare putere calului? Tu i‐ai îmbrăcat gâtul cu coama care se clatină?

20. Tu l‐ai făcut să sară ca lăcusta? Slava nechezatului său este grozavă.

21. Scurmă pământul în vale și se bucură de puterea sa; se repede asupra celor înarmați.

22. Își râde de frică și nu se înspăimântă; nu dă îndărăt înaintea sabiei.

23. Șuieră săgeata împotriva lui, sulița și lancea lucitoare.

24. Mănâncă pământul cu furie și mânie și n‐are astâmpăr când sună glasul trâmbiței.

25. Ori de câte ori sună trâmbița, el zice: Ha! ha! și miroase lupta de departe, tunetul mai marilor și strigătul.

26. Oare prin înțelepciunea ta zboară coroiul și își întinde aripile către miazăzi?

27. Oare din porunca ta se ridică vulturul și își face cuibul pe înălțime?

28. El locuiește pe stânci și mâne acolo în dintele stâncilor și pe locuri tari.

29. De acolo pândește prada; ochii săi o văd de departe.

30. Puii săi de asemenea sorb sânge și unde sunt cei uciși, acolo este și el.