Iov 6 VDCL

1. Și Iov a răspuns și a zis:

2. O, de s‐ar cumpăni supărarea mea, și de s‐ar pune în cumpănă nenorocirea mea!

3. Căci acum ar cântări mai mult decât nisipul mărilor: de aceea cuvintele mele sunt pripite.

4. Căci săgețile Celui Atotputernic sunt în mine și duhul meu bea din otrava lor; spaimele lui Dumnezeu se înșiruiesc la luptă împotriva mea.

5. Oare zbiară măgarul sălbatic lângă verdeață? Sau mugește boul lângă nutrețul său?

6. Ce este fără gust se poate mânca oare fără sare? Sau este vreun gust în albușul unui ou?

7. Ce nu voia să atingă sufletul meu este ca pâinea dezgustului meu.

8. O, de mi s‐ar împlini cererea și de mi‐ar da Dumnezeu dorința mea!

9. De ar plăcea lui Dumnezeu să mă sfărâme; să‐și slăbească mâna și să mă stârpească!

10. Atunci aș avea încaltea o mângâiere; și în durerea care nu mă cruță m‐aș bucura că nu m‐am lepădat de cuvintele Celui Sfânt.

11. Ce este tăria mea ca să aștept și ce este sfârșitul meu ca să fiu răbdător?

12. Este oare tăria mea tăria pietrelor? Este oare carnea mea de aramă?

13. Nu sunt oare fără ajutor în mine și orice înțelepciune este izgonită de la mine?

14. Celui gata să leșine se cuvine îndurare de la prietenul său: altfel va părăsi teama de Cel Atotputernic.

15. Frații mei m‐au înșelat ca un pârâu, ca matca pâraielor ce trec,

16. care se înnegresc de gheață în care se ascunde zăpada.

17. În vremea când se strâng, seacă: cum le lovește căldura, se scurg din locul lor:

18. șerpuiesc pe cărările cursului lor, se suie în pustie și se pierd.

19. Caravanele din Tema le căutau cu privirea, călătorii din Seba le așteptau;

20. dar au fost rușinați de încrederea lor, au venit acolo și au roșit.

21. Așa și voi sunteți nimic, ați văzut o spaimă și v‐ați îngrozit.

22. Am zis eu oare: Dați‐mi, și faceți‐mi daruri din avutul vostru,

23. și izbăviți‐mă din mâna asupritorului și răscumpărați‐mă din mâna celor grozavi?

24. Învățați‐mă și voi tăcea; și făceți‐mă să înțeleg în ce mă înșel.

25. Cât de tari sunt cuvintele drepte! Dar mustră mustrarea voastră?

26. Oare vă închipuiți că mustrați cuvintele? Și cuvintele unui deznădăjduit sunt pentru vânt?

27. Vă aruncați chiar asupra orfanului, săpați groapă prietenului vostru.

28. Și acum dacă vreți priviți‐mă. Vă voi minți oare în față?

29. Întoarceți‐vă, vă rog; să nu fie nedreptate; da, întoarceți‐vă iarăși, dreptatea mea este aici.

30. Este oare nelegiuire pe limba mea? Oare să nu poată cerul gurii mele deosebi răutatea?