Iov 7 BVA

1. Nu (vă) este evident că omul are o viață în care se chinuie muncind cât trăiește pe pământ? Oare nu sunt zilele lui ca ale celui angajat și plătit cu ziua?

2. Și eu am fost ca un sclav care își dorește foarte mult să stea la umbră, sau ca un lucrător care își așteaptă (de mult timp) recompensa.

3. Am trăit luni de zile în care tot ce am făcut, a fost fără sens; și mi s-au dat nopți de necaz!

4. Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?» Dar noaptea este atât de lungă! Și mă agit continuu până se luminează din nou.

5. Corpul meu este acoperit de viermi; și am praful pământului pe el. Îmi crapă pielea și se desface!

6. Zilele mele sunt mai rapide decât suveica țesătorului; și se termină fără speranță.

7. Dumnezeule, amintește-Ți că viața mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea!

8. Ochiul care mă privește, nu mă va mai vedea! Ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi (între cei care trăiesc pe pământ).

9. Cel care coboară în locuința morților este ca norul care se risipește și trece: nici el nu se va mai ridica (de acolo).

10. Nu se va mai întoarce niciodată acasă; și locul lui în care trăise, nu îl va mai cunoaște.

11. Datorită acestui fapt, eu nu voi tăcea; ci voi vorbi cu durere în spiritul meu. Mă lamentez pentru că am amărăciune în sufletul meu!

12. Ai pus o santinelă care se deplasează în jurul meu și mă supraveghează! De ce? Oare eu sunt Marea sau monstrul Tanin?!

13. Când zic: «Patul meu mă va consola și așternutul îmi va alina plângerea!»,

14. Tu mă sperii cu vise și mă faci să am viziuni care îmi produc panică!

15. Astfel, decât să văd aceste oase, mai bine aș muri!

16. Le detest! Nu voi trăi etern! Lasă-mă singur(, Doamne); pentru că viața mea este doar o suflare.

17. Ce este omul ca să Îți pese atât de mult de el și să îi acorzi atât de mare atenție?

18. Ce motive serioase ai avea să îl vizitezi în fiecare dimineață și să îl încerci în orice moment?

19. Oare nu vei înceta măcar pentru un moment să Te mai uiți la mine? Doresc să mă lași astfel singur, până îmi înghit saliva!

20. Dacă am păcătuit, ce Ți-am făcut Ție, Celui care ești Supraveghetor al oamenilor? De ce m-ai luat ca țintă? De ce sunt (ca) o dificultate pentru Tine?

21. De ce nu îmi ierți păcatul și nu îmi elimini nedreptatea? Curând voi ajunge să zac în praful pământului. Mă vei căuta, dar nu voi mai fi!”