Iov 9 VDCL

1. Și Iov a răspuns și a zis:

2. Cu adevărat, știu că așa este. Dar cum va fi omul drept înaintea lui Dumnezeu?

3. Dacă‐i place să se certe cu el, din o mie la nici una nu‐i va răspunde.

4. El este înțelept la inimă și tare în putere: cine s‐a împietrit împotriva lui și a rămas în pace?

5. El strămută munții și ei nu știu că el îi răstoarnă în mânia sa;

6. El zguduie pământul din locul său și se cutremură stâlpii;

7. el vorbește soarelui și el nu răsare și pecetluiește stelele;

8. numai el întinde cerurile și pășește pe înălțimile mării;

9. el face Ursul mare, Orionul și Pleiadele și cămările de la miazăzi;

10. el face lucruri mari de nepătruns și minuni fără număr.

11. Iată el vine pe lângă mine și nu‐l văd și trece pe lângă mine și nu‐l zăresc.

12. Iată el răpește; cine‐l va abate? Cine‐i va zice: Ce faci?

13. Dumnezeu nu‐și retrage mânia: sub el se pleacă cei ce dau ajutor mândriei.

14. Cu cât mai puțin să‐i răspund eu, și să‐mi aleg cuvintele cu el!

15. Chiar dacă aș fi drept, nu i‐aș răspunde; aș cere îndurare judecătorului meu!

16. Dacă aș striga și mi‐ar răspunde, tot n‐aș crede că și‐a plecat urechea la glasul meu; —

17. el care mă zdrobește în furtună și îmi înmulțește rănile fără cuvânt;

18. care nu mă lasă să răsuflu, căci mă satură de amărăciuni.

19. Dacă este vorba de putere, iată, el este puternic; și dacă este vorba de judecată, cine mă va apăra?

20. Dacă m‐aș îndreptăți, gura mea m‐ar osândi; dacă aș fi drept, el m‐ar arăta stricat.

21. Dacă aș fi desăvârșit nu m‐aș uita la sufletul meu, mi‐aș disprețui viața!

22. Totuna este; de aceea am zis: El mistuie pe cel desăvârșit și pe cel rău.

23. Dacă biciul ucide deodată, el își râde de încercarea celui nevinovat.

24. Pământul este dat în mâna celui rău: el acoperă fața judecătorilor săi. Dacă nu el, cine oare?

25. Acum zilele mele trec mai repede decât un alergător; ele fug, nu văd binele;

26. trec iuți ca și corăbiile de trestie, ca vulturul care se repede asupra prăzii.

27. Dacă zic: Îmi voi uita plângerea, mă voi lăsa de fața mea tristă și mă voi lumina!

28. Atunci mă înspăimântă toate chinurile mele: știu că nu mă vei ține nevinovat.

29. Fie, sunt rău: pentru ce să mă ostenesc în zădar?

30. Dacă mă spăl cu apă de zăpadă și‐mi curățesc mâinile cu leșie,

31. și‐atunci mă vei afunda în groapă; chiar hainele mele mă vor urî.

32. Căci el nu este un om ca mine, ca să‐i răspund, ca să venim împreună la judecată.

33. Nu este între noi un mijlocitor care să‐și pună mâna peste amândoi.

34. Să‐și depărteze nuiaua de peste mine și să nu mă tulbure spaima lui.

35. Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de el. Dar nu este așa cu mine.