Ioel 2 VDCL

1. Suflați din trâmbiță în Sion și dați alarmă în muntele cel sfânt al meu; să tremure toți locuitorii țării căci vine ziua Domnului, căci se apropie:

2. O zi de întuneric și de întunecime, o zi de nori și de negură deasă, ca zorile lățite pe munți; un popor mare și puternic, asemenea căruia n‐a fost de la început și nici nu va mai fi după el, până în anii neamurilor de neamuri.

3. Focul mistuie înaintea lui și flacăra arde înapoia lui; țara este ca grădina Edenului înaintea lui și înapoia lui pustietatea unei pustii; da, și nimic nu scapă de el.

4. Înfățișarea lor este ca înfățișarea cailor și aleargă ca niște călăreți,

5. sar ca vuietul de care pe vârfurile munților, ca sunetul flăcării de foc, care mistuie miriștea, ca un popor puternic înșirat de bătaie.

6. Dinaintea lor popoarele tremură, toate fețele pălesc

7. Aleargă ca vitejii, se suie pe zid ca bărbații de război, merg fiecare pe calea sa și nu‐și schimbă cărările,

8. și nu se împing unul pe altul. Fiecare merge pe calea sa; se aruncă prin săgeți și nu se rănesc.

9. Sar peste cetate: aleargă pe zid, se suie pe case; intră prin ferestre ca un hoț.

10. Pământul se cutremură înaintea lor, cerurile se zguduie, soarele și luna se întunecă și stelele își trag înapoi lucirea.

11. Și Domnul face să se audă glasul său înaintea oștii sale. Căci tabăra sa este foarte mare; căci cel ce împlinește cuvântul său este puternic; căci ziua Domnului este mare și foarte înfricoșată și cine o poate suferi?

12. Totuși chiar și acum, zice Domnul: Întoarceți‐vă la mine cu toată inima voastră și cu post și cu plângere și cu jale.

13. Și sfâșiați‐vă inima și nu hainele și întoarceți‐vă la Domnul Dumnezeul vostru, căci el este milos și plin de îndurare, încet la mânie și de mare bunătate și se căiește de rău.

14. Cine știe dacă nu se va întoarce și se va căi și va lăsa o binecuvântare pe urmă‐i, un dar de mâncare și un dar de băutură pentru Domnul Dumnezeul vostru?

15. Suflați din trâmbiță în Sion, sfințiți un post, vestiți o adunare sfântă.

16. Adunați poporul, sfințiți obștea, strângeți pe bătrâni; adunați pe copii și pe cei ce sug țâțe, să iasă mirele din cămara sa și mireasa din odăița ei!

17. Să plângă preoții, slujitorii Domnului, între pridvor și altar și să zică: Cruță, Doamne, poporul tău și nu da ocării moștenirea ta, ca să‐i stăpânească neamurile. De ce să se zică între popoare: Unde este Dumnezeul lor?

18. Atunci Domnul va fi gelos de țara sa și va avea milă de poporul său.

19. Și Domnul va răspunde și va zice poporului său: Iată, eu vă trimit grâu și must și untdelemn și vă veți sătura de ele. Și nu vă voi mai face de ocară între neamuri.

20. Și voi depărta de la voi pe cel ce vine de la miazănoapte și‐l voi împinge în țara cea seacă și pustie, cu fața spre marea dinspre răsărit și cu coada oștirii sale spre marea de la apus. Și putoarea sa se va sui și mirosul său cel rău se va sui, căci s‐a înălțat pe sine ca să facă lucruri mari!

21. Nu te teme, țară! Bucură‐te și te veselește! Căci Domnul a făcut lucruri mari.

22. Nu vă temeți dobitoace ale câmpului, căci pășunile pustiei vor încolți, căci copacul își poartă rodul, smochinul și vița își vor da tăria.

23. Și voi, copii ai Sionului, bucurați‐vă și veseliți‐vă în Domnul Dumnezeul vostru, căci el vă dă ploaie timpurie în dreptate și face să vă cadă ploaia, ploaia timpurie și ploaia târzie, la începutul anotimpului.

24. Și ariile se vor umple de grâu și teascurile se vor vărsa de must și untdelemn.

25. Și vă voi întoarce anii, pe care i‐au mâncat lăcusta, forfecarul și omida și mușița, oastea mea cea mare pe care am trimis‐o între voi.

26. Și veți mânca din destul și vă veți sătura și veți lăuda numele Domnului Dumnezeului vostru, care a lucrat minunat cu voi și poporul meu nu se va rușina în veac.

27. Și veți cunoaște că eu sunt în mijlocul lui Israel și eu Domnul sunt Dumnezeul vostru și nu un altul; și poporul meu nu se va rușina în veac.

28. Și va fi așa: după aceea voi vărsa Duhul meu peste toată carnea. Și fiii voștri și fiicele voastre vor proroci, bătrânii voștri vor visa visuri, tinerii voștri vor vedea vedenii.

29. Și chiar și peste robi și peste roabe voi vărsa Duhul meu în zilele acelea.

30. Și voi da minuni în ceruri și pe pământ, sânge și foc și stâlpi de fum.

31. Soarele se va schimba în întuneric și luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului cea mare și înfricoșată.

32. Și va fi așa: oricine va chema numele Domnului va fi mântuit. Căci în muntele Sionului și în Ierusalim va fi scăpare, după cum a zis Domnul, și în rămășița, pe care o va chema Domnul.