Ioan 1 BIV2014

1. N-a fost nici cerul, nici pământul, Ci, la-nceput, a fost Cuvântul. Acest Cuvânt a fost, mereu, Alăturea cu Dumnezeu; Și Dumnezeu, deci, chiar Prea Sfântul, S-a dovedit a fi Cuvântul.

2. Pe Dumnezeu, necontenit – De la-nceput – El L-a-nsoțit.

3. Tot ceea ce a fost creat, Numai prin El a fost durat; Nimic, din ce s-a pomenit, Fără de El, nu s-a zidit.

4. Măsura Lui, de viață-i plină, Iar ea-i a omului lumină.

5. Lumina-n beznă strălucește, Iar bezna nu o biruiește.

6. Veni un om al Domnului – Ioan era numele lui.

7. El, ca un martor, a venit Și-n lume, a mărturisit Despre lumină, ca astfel, Să creadă oamenii, prin el.

8. Nu el era acea Lumină – El, doar, a trebuit să vină, Ca despre ea, să ne vestească.

9. Orice ființă omenească Venind în lume-i luminată, De raza Ei, adevărată.

10. Mereu, în lume, a fost El Și lumea s-a făcut, prin El – Dar lumea nu L-a cunoscut, Pe Cel ce Tată, L-a avut.

11. L-ai Săi, cu drag, El a venit, Însă, ai Lui nu L-au primit.

12. Atunci, S-a-ntors și, drept, a dat, La toți cei cari L-au ascultat – Crezând dar, în Numele Lui – Să fie fii, ai Domnului.

13. Ei, nu din sânge, sunt făcuți, Nici de vreun om n-au fost născuți, Căci nu sunt după voia firii, După dorința omenirii, Ci ei au fost și sunt, mereu, Născuți din Tatăl, Dumnezeu.

14. Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.

15. Ioan – când a mărturisit – Spusese: „Despre El, mereu, V-am tot vorbit, într-una, eu: „Acel, care în urmă-mi vine, E mai ‘nainte decât mine, Căci El era de la-nceput, Drept primul care-a fost născut.

16. Iar noi, cu toții, am primit, Din plinul Său, necontenit, Când a dat – tuturor – în dar, Din harul Său, har după har.

17. Legea, prin Moise, ni s-a dat; Har și-adevăr am căpătat, Acuma, prin Hristos Iisus.

18. Nimeni – așa precum s-a spus – Pe Dumnezeu, nu L-a văzut. El fost-a făcut cunoscut, Lumii, numai de Fiul Lui, Care e-n sânul Tatălui.”

19. Iată ce a mărturisit Ioan, atunci, când au venit – La el – și preoți și Leviți, De la Ierusalim sosiți, Ca să-l întrebe: „Cine ești?”. Când i-a văzut pe toți acești,

20. Ioan le spuse, deslușit, Că nu-i Hristos. Ei au voit, Cu dinadinsul, ca să știe,

21. Cine e el: „Tu ești Ilie?” „Nu sunt.” „Proroc te dovedești?” „Nu-s nici proroc.” „Dar cine ești?

22. Ce zici tu însuți, despre tine? Hai spune, și nu ne mai ține, Căci trebuie să ne-nturnăm, Acasă și, răspuns, să dăm, Asupra celor ce ne-ai zis, Mai marilor, cari ne-au trimis.”

23. „Sunt cel ce strigă în pustie” – Le-a spus Ioan. „Prin prorocie, V-a zis Isaia-n vremea lui: „Neteziți calea Domnului.”

24. Acei care îl întrebau, Trimiși, de Farisei, erau.

25. O întrebare, i-au mai pus: „Dacă-i așa, precum ai spus – Nu ești Hristosul, nici Ilie Și nici proroc – ce-ți veni ție, Acuma, cu acest botez?”

26. Ioan răspunse-n al său crez: „Cu apă, mie, mi se cade, Să vă botez. Dar, la voi, șade Unul, pe care Îl vedeți, Însă, voi nu Îl cunoașteți.

27. El e Acela care vine, În urmă-mi, iar – față de mine – El este înaintea mea. Eu nu sunt vrednic, o curea, Să Îi dezleg, la-ncălțăminte.”

28. Rostite-au fost aste cuvinte, În Betabara – tălmăcit, Locul, Betania-i numit, Aflându-se lângă Iordan; Acolo, boteza Ioan.

29. Ioan, văzându-L pe Iisus – A doua zi – venind, a spus: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, Care, al lumii păcat greu, O să-l ridice. Despre El,

30. Eu vă spuneam că „este Cel Care, pe a mea urmă, vine Și-I mai ‘nainte decât mine, Căci înainte-mi S-a născut”.

31. Aflați, că nu L-am cunoscut, Dar am venit ca să lucrez, Cu apă, ca să vă botez Și astfel, să Îl fac, pe El – Azi – cunoscut, lui Israel.”

32. Ioan, pentru întreaga fire, Făcut-a o mărturisire: „Eu am văzut, pe Duhul Sfânt, Cum se pogoară pe pământ – Întruchipat în porumbel – Și se așează peste El.

33. Când am venit, cum vă spuneam, Nici eu, măcar, nu-L cunoșteam; Însă, Acel ce m-a trimis Să vă botez cu apă-a zis: „Din înălțimi, afla-vei când Vedea-vei Duhul pogorând, Căci Cel, pe care se așează, E Cel cari, cu Duh Sfânt, botează”.

34. Lucrul acesta s-a-mplinit; De-aceea, am mărturisit, Căci am văzut! Iar El – zic eu – Îi este Fiu, lui Dumnezeu!”

35. A doua zi, Ioan ședea, Cu doi discipoli, și vorbea.

36. Văzându-L, pe Iisus trecând, A zis, cu mâna arătând: „Iată-L, pe Mielul Domnului!”

37. Discipolii, pe urma Lui, Porniră-ndată, iar Iisus S-a-ntors, spre cei doi, și a spus:

38. „Ce căutați?” Ei au rostit: „Rabi!” (care e tălmăcit, „Învățătorule”) „Voiești A spune, unde locuiești?”

39. El zise: „Dacă asta vreți, Veniți cu Mine și vedeți!” Ei s-au ținut de al Său pas Și-n ziua ‘ceea au rămas, La El, acasă, ca să stea – Era ceasul al zecelea.

40. Unul, din cei ce L-au urmat – Dintre acei ce-au ascultat Ceea ce-a spus Ioan, de El – A fost Andrei. Omul acel, Cu Simon Petru, era frate.

41. Îndată, a plecat să-l cate, Pe frate’ său. Când l-a aflat, Cu bucurie, i-a strigat: „Noi, pe Mesia, L-am găsit!” („Hristos”, înseamnă tălmăcit.)

42. Apoi, în grabă, l-a adus, Pe al său frate, la Iisus. „Tu, Simon, al lui Iona ești. De astăzi, Chifa, te numești” – A zis Iisus, când l-a zărit. („Petru”, înseamnă, tălmăcit.)

43. A doua zi, Iisus a vrut Să plece, într-un alt ținut, Cu ucenicii și, de-aceea, Ei au pornit spre Galileea. Pe drum, pe Filip, l-a-ntâlnit: „Urmează-Mă” – i-a poruncit.

44. El, din Betsaida, se trăgea – Cetate-n care locuia Și Simon Petru, cu Andrei. ‘Nainte de-a pleca, cu ei,

45. Se duse la Natanael, Zicând: „Noi L-am găsit pe-Acel, De care, Moise ne-a vorbit, În Lege, și ne-au prorocit Proroci-atuncea, când au spus, Despre-un Nazarinean – Iisus – Cari este al lui Iosif fiu! Iată, să te-nștiințez, eu viu!”

46. Natanael l-a ascultat Și-apoi, mirat, a întrebat: „Din Nazaret? Ce pot să spun? Poate să iasă ceva bun? Mă îndoiesc! Dar, poți să crezi?!” Filip a zis: „Vino și vezi!”

47. Văzându-l, pe Natanael, Cu Filip, că vine la El, Iisus, în ăst fel, a vorbit: „Iată-l pe-acest Israelit! Aflați dar, că omul acel, N-ascunde vicleșug, în el!”

48. Natanael, foarte mirat De vorba Lui, a întrebat: „De unde mă cunoști, pe mine?!” Iisus a zis: „Eu te știu bine! Eu te cunosc, de multă vreme. Mult mai ‘nainte să te cheme Filip, la Mine, te-am văzut Când, în grădină, ai șezut, Lângă smochin.” Privind la El,

49. Uimit, a zis Natanael: „O, Rabi! Văd prea bine eu, Că ești Fiul lui Dumnezeu – Al lui Israel Împărat!”

50. Atunci, Iisus a întrebat: „Doar că am zis că, „te-am văzut Stând sub smochin”, tu M-ai crezut? Numai pentru aceasta, crezi? Mult mai mari lucruri, ai să vezi!”

51. Apoi, a mai adăugat: „Iată, vă spun adevărat, Că veți vedea cerul, deschis – Să țineți minte, ce v-am zis! – Iar îngerii, lui Dumnezeu, Urcând și coborând mereu, Veni-vor, din înaltul lui, Jos, peste Fiul omului.”