Ioan 14 BIV2014

1. „Să fiți tari, să nu vă lăsați, În inimi, a fi tulburați! Aveți credință-n Dumnezeu

2. Și-n Mine! Căci, la Tatăl Meu, Multe locașuri se găsesc. Eu vreau ca să vă pregătesc Un loc – de-aceea voi fi dus; Așa de n-ar fi, v-aș fi spus.

3. După ce-am să vă pregătesc Locul, Mă-ntorc, căci Eu voiesc, Cu Mine-acolo, să vă iau, Să fiți, unde Eu am să stau.

4. Voi știți unde am a Mă duce Și calea ce-ntr-acolo duce.”

5. „Doamne”, I-a zis Toma, „nu știm Unde Te duci; cum să găsim Calea-ntr-acolo?” Dar, Iisus

6. L-a privit blând și-apoi a spus, Pe înțelesul lor, pe față: „Cale și adevăr și viață, Sunt Eu! Și nimenea nu vine, La Tatăl Meu, decât prin Mine!

7. Pe Mine, de M-ați fi știut, Pe Tatăl L-ați fi cunoscut; De-acum, Îl veți cunoaște dar, Pe Tatăl, și L-ați văzut chiar!”

8. Filip a zis: „Doamne, ne-arată – Căci ni-e de-ajuns – pe al Tău Tată!”

9. „De-atâta vreme sunt aici, Și nici voi, ai mei ucenici” – Le-a zis El – „nu M-ați cunoscut? Cel ce Mă vede, L-a văzut Pe Tatăl. Cum zici, „Ne arată, Acuma dar, pe al Tău Tată”?

10. Eu sunt în Tatăl, El e-n Mine – A crede-așa ceva, nu-ți vine? Cuvintele ce le-am spus Eu, Nu-s de la Mine; Tatăl Meu Care, în Mine, locuiește, Lucrările-Și înfăptuiește.

11. Să credeți că-n Tatăl sunt Eu, Și-n Mine este Tatăl Meu! Pentru lucrările aceste Măcar, credeți că așa este!

12. Adevărat spun, cel ce crede În Mine, tot ceea ce vede Că Eu, aicea, am făcut – Lucrările ce le-ați văzut – Și el putea-va să le facă. V-am spus în ce fel: numai dacă Va crede-n Mine. Va putea, Lucrări mai mari ca acestea, Să facă el; pentru că Eu Am să Mă duc la Tatăl Meu

13. Și astfel, orișice veți cere, În al Meu Nume, am putere Să fac a fi înfăptuit, Pentru ca Tatăl, proslăvit, Să fie-n Fiul Său, mereu.

14. Când cereți în Numele Meu, Ceva, încredințați să fiți, Că face-voi ca să primiți.”

15. „De Mă iubiți cu-adevărat, Poruncile ce vi le-am dat, Cu strășnicie, le păziți!

16. Îl rog pe Tatăl, să primiți Un alt Mângâietor, să fie Cu voi, în lume, pe vecie.” („Mângâietorul”, în grecește, Prin „Paraclet” se tălmăcește; La fel, și prin „apărător”, Dar înseamnă și „ajutor”.)

17. Mângâietoru-acest, anume, E Duh de adevăr. De lume, Nu e primit, căci nevăzut Îi este și necunoscut. Îl veți cunoaște numai voi, Pentru că va rămâne-apoi, Ca El să vă călăuzească Și-n voi are să locuiască.

18. N-am să vă las orfani, pe voi, Ci am să Mă întorc ‘napoi.

19. Puțin timp va mai fi trecut, Iar Eu nu voi mai fi văzut, De lume, doar voi veți putea, Atuncea, a Mă mai vedea. Cum Eu trăiesc, și voi – să știți – Asemeni, că o să trăiți.

20. În acea zi, veți ști apoi, Că Eu, în Tatăl sunt, iar voi, Sunteți în Mine, și că Eu, În voi, sunt și voi fi mereu.

21. Acela care Mă iubește, Poruncile, Mi le păzește. Acel, de care-s iubit Eu, Iubit va fi, de Tatăl Meu, Iar Eu îl voi iubi pe-acel Și-am să Mă las văzut de El.”

22. Iuda – nu cel ce s-a numit Iscarioteanul – a venit, În față, și-a zis: „Cum asta? Cum Doamne, Te vei arăta Nouă, și nu lumii?” Iisus,

23. Lui Iuda, drept răspuns, i-a spus: „Cineva, dacă Mă iubește, Cuvintele, Mi le păzește Și astfel, el va fi iubit, De al Meu Tată. Negreșit, Atunci, la el, vom merge Noi, Să locuim cu el apoi.

24. Acel care nu Mă iubește, Cuvintele, nu Îmi păzește. Cuvântul care-l auziți, Nu e al Meu – așa să știți – Ci este – precum am mai zis – Al celui care M-a trimis.

25. V-am spus acestea, cât mai sânt, Cu voi, aici. Dar, Duhul Sfânt,

26. Acel Mângâietor, pe care, Tatăl Îl va trimite, are A vă-nvăța tot și, mereu, Va aminti de ce-am spus Eu.

27. Eu vă dau, vouă, pacea Mea – N-o dau cum lumea ști s-o dea. În inimi, nu vă tulburați, Și nici să nu vă-nspăimântați.

28. V-am spus că plec, însă, apoi, Mă voi întoarce iar, la voi. De-n adevăr M-ați fi iubit, Atunci când v-am mărturisit Că „Merg la Tatăl”, imediat, Cu toții v-ați fi bucurat, Căci – decât Mine – Tatăl Meu Este mai mare. Acum, Eu

29. V-am spus aceste lucruri toate, ‘Nainte de-a fi întâmplate, Ca voi, atunci când le vedeți Că se întâmplă, să credeți.

30. N-am, multe, să vă mai vorbesc. Curând, am să vă părăsesc. Stăpânitorul lumii vine, Însă, nimic n-are, cu Mine;

31. Dar vine ca să dovedesc, Lumii întregi, că Îl iubesc, Pe Tatăl și sunt pregătit Să fac precum Mi-a poruncit. Acum, haideți să ne sculăm Și, din acest loc, să plecăm!”