Ioan 16 BIV2014

1. „De-aceste lucruri, v-am vorbit, Ca un prilej de poticnit – Sau de cădere – nu cumva, Să fie, pentru voi, cândva.

2. Din sinagogi, fără vreo vină Veți fi goniți; ba o să vină Vremea, când crede-va oricine, Că dacă vă ucide-i bine, Că el, o slujbă, a adus, Lui Dumnezeu, când v-a răpus.

3. Se vor purta, astfel, cu voi, Căci nu Ne-au cunoscut, pe Noi – Nici pe-al Meu Tată, nici pe Mine.

4. V-am spus tot, ca atunci, când vine Ceasul, ca să se împlinească, Acestea să vă amintească, De toate câte v-am vorbit. Totul nu v-am destăinuit, De la-nceput, pentru că Eu Eram, atunci, cu voi, mereu.”

5. „Acum, Mă duc, precum v-am zis, La Cel ce-n lume M-a trimis; Și nimeni nu M-a întrebat: „Unde Te duci?” V-am arătat,

6. Aceste lucruri, și-am văzut Că, întristarea v-a umplut.

7. Vă spun, că pentru voi, mai bine, Este să plec, căci atunci vine Mângâietorul. Dacă Eu Nu voi pleca la Tatăl Meu, Mângâietorul pomenit Nu o să vină. Negreșit, Eu plec din lume, dar apoi, Degrabă, Îl trimit la voi.

8. Atunci când El are să vină, Va dovedi, a lumii vină, Făcând, la păcat, referire, Precum și la neprihănire, Iar, mai apoi, la judecată.

9. Referitor la păcat, iată: Nu crede-n Mine, nicidecum.

10. Despre neprihănire-acum: La Tatăl Meu, Eu pleca-voi Și nu Mă veți mai vedea voi.

11. Referitor la judecată: Acel ce peste lumea toată Este stăpân, e judecat.

12. De nu v-ar fi greu de purtat, V-aș spune multe. Dar când vine

13. Mângâietorul, de la Mine – Duhul Acel de adevăr – Vă va conduce-ntr-adevăr; El, de la El, n-o să vorbească, Ci o să vă destăinuiască Lucrări, de El doar, auzite. Astfel, vă sunt descoperite Lucrări fără asemănare – Adică cele viitoare.

14. El are să Mă proslăvească, Pentru că o să folosească Din ce-i al Meu și, pentru voi, El va descoperi, apoi.

15. Ce are Tatăl, este-al Meu: Tocmai de-aceea, am zis Eu, Că ia din ce-i al Meu, și-apoi, Descoperi-va, pentru voi.”

16. „Peste puțin, n-o să puteți, Pe Mine, să Mă mai vedeți; Puțin, însă, va trece-apoi Și iarăși, Mă veți vedea voi; Căci, așa cum v-am spus mereu, Am să Mă duc, la Tatăl Meu.

17. Mulți ucenici s-au întrebat: „Vorbele Lui, ce-au însemnat: „Peste puțin, nu veți putea Pe Mine, a Mă mai vedea”, „Peste puțin, o să puteți Ca iarăș’, voi să Mă vedeți”, Sau „Pentru că, la Tatăl Meu, Va trebui să Mă duc Eu”?”

18. Ei au zis, deci: „Ce însemnează „Peste puțin timp”? Ce urmează? Ce vrea să spună?” Dar, Iisus

19. Le-a cunoscut gândul și-a spus: „Oare de ce, vă frământați? Ce însemnează – vă-ntrebați – Cuvintele: „N-o să puteți, Peste puțin, să Mă vedeți” Sau „Apoi iarăș’ veți putea, Peste puțin, a Mă vedea”?

20. Când voi o să vă tânguiți Și când veți plânge-amar, să știți, Că lumea bucura-se-va. Nu vă-ntristați, de-așa ceva, Căci preschimbată o să fie Tristețea voastră-n bucurie.

21. Femeia, cari trebuie-a naște, Când simte ce dureri o paște, Se întristează, negreșit, Pentru că ceasul i-a sosit. Însă, după ce a născut, După ce, pruncul, și-a văzut, De suferință, nu mai știe, Căci plină e, de bucurie, Că s-a născut un om, pe lume.

22. La fel e și cu voi, și-anume: Acuma, sunteți întristați, Dar iar, o să vă bucurați, Căci Eu, din nou, vă voi vedea Și-atunci, nimeni nu va putea Răpi, a voastră bucurie.

23. Când ziua ‘ceea o să vie, Nimic n-o să Mă întrebați. Orice veți cere, căpătați, De la al Meu Tată, mereu – Când cereți, în Numele Meu.

24. Până acuma, n-ați cerut, Căci voi, pe Mine, M-ați avut, Aici; dar cereți, ca să fie, Astfel, a voastră bucurie, Deplină, când o să primiți, În al Meu Nume, ce doriți.”

25. „Acum, în pilde, v-am vorbit, Dar vine-un ceas, când, deslușit – De Tatăl – vă voi vorbi Eu.

26. Atuncea, în Numele Meu, Voi o să cereți, dar vă zic, Că n-am să-L rog, pentru nimic,

27. Pe Tatăl Meu, căci vă iubește El Însuși, și vă dăruiește Ce vreți, pentru că M-ați iubit Și ați crezut că am venit, Chiar de la Domnul Dumnezeu.

28. Venit-am, de la Tatăl Meu, Și-n astă lume, am intrat. Curând, lumea, voi fi lăsat Și-am să Mă-ntorc la al Meu Tată.”

29. Toți ucenicii au zis: „Iată, Acuma, foarte deslușit, Fără vreo pildă, ne-ai vorbit.

30. Noi știm că toate, Tu le știi, Că n-ai nevoie ca să fii, De către nimeni, întrebat. Acum, credem că ești plecat, Chiar de la Domnul Dumnezeu.”

31. „Credeți, acum, ce am spus Eu?”, A întrebat Iisus. „Să știți,

32. Că vine-un ceas, când, risipiți, Veți fi cu toții, primprejur, La ale voastre și – singur – Mă veți lăsa voi; însă Eu Nu-s singur – sunt cu Tatăl Meu.

33. V-am spus acestea, să puteți, În Mine, pace, să aveți. În lume, multe veți păți – Necazuri vă vor încolți – Dar îndrăzniți, necontenit, Căci Eu, lumea, am biruit.”