Ioan 2 VBRC2020

1. În ziua a treia, s-a făcut o nuntă în Cána Galiléii și mama lui Isus era acolo.

2. A fost chemat și Isus cu discipolii lui la nuntă.

3. Lipsind [la un moment dat] vinul, mama lui Isus i-a zis: „Nu [mai] au vin”.

4. Dar Isus i-a spus: „Ce ne privește pe mine și pe tine, femeie? Încă nu a venit ceasul meu”.

5. Mama lui Isus le-a spus slujitorilor: „Faceți tot ce vă va spune!”.

6. Erau acolo șase vase de piatră puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de două sau trei măsuri.

7. Isus le-a zis: „Umpleți vasele cu apă!”. Iar ei le-au umplut până sus.

8. Atunci le-a zis: „Scoateți acum și duceți stolnicului nunții!”. Ei i‑au dus.

9. Când a gustat stolnicul apa devenită vin – și el nu știa de unde este, dar slujitorii care o aduseseră știau – stolnicul l-a chemat pe mire

10. și i-a spus: „Orice om pune mai întâi vinul bun, iar când s-au îmbătat, pe cel mai slab. Tu ai ținut vinul bun până acum!”.

11. Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cána Galiléii. Și-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el.

12. După aceea, au coborât la Cafárnaum el, mama lui, frații săi și discipolii și au rămas acolo câteva zile.

13. Paștele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalím.

14. Și a găsit în templu vânzătorii de boi, de oi și de porumbei și pe schimbătorii de bani șezând [acolo].

15. Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toți din templu, la fel ca și oile și boii; a împrăștiat monedele schimbătorilor de bani și a răsturnat mesele,

16. iar celor care vindeau porumbei le-a zis: „Luați acestea de aici! Nu faceți casa Tatălui meu casă de negustorie!”.

17. Discipolii lui și-au adus aminte că fusese scris: «Zelul pentru casa ta mă mistuie».

18. Așadar, l-au întrebat iudeii și i-au zis: „Ce semn ne arăți că ai dreptul să faci acestea?”.

19. Isus le-a răspuns: „Dărâmați acest templu și în trei zile îl voi ridica!”.

20. Așadar, i-au zis iudeii: „Acest templu a fost construit în patruzeci și șase de ani și tu în trei zile îl vei ridica?”.

21. Însă el vorbea despre templul trupului său.

22. Deci, când a înviat din morți, discipolii lui și-au amintit că a spus aceasta și au crezut în Scriptură și în cuvântul pe care îl spusese Isus.

23. Pe când era în Ierusalím, la Sărbătoarea Paștelui, mulți, văzând semnele pe care le făcea, au crezut în numele lui.

24. Dar Isus nu se încredea în ei, pentru că el îi cunoștea pe toți.

25. Și nu avea nevoie ca cineva să aducă mărturie despre om, pentru că el cunoștea ce era în om.