Ioan 21 BIV2014

1. Iisus, mereu, a fost zărit, De ucenici; El S-a ivit, La a Tiberiadei mare, Unde erau – din întâmplare –

2. Simon – zis Petru – însoțit De Toma – Geamănul numit – Natanael – ce se trăgea Din Cana, în Galileea – Apoi, fiii lui Zebedei Și alți doi ucenici, cu ei. Toți, împreună, se aflau, Pe malul mării și vorbeau.

3. Petru le zise: „Eu mă duc, Pește să prind și să v-aduc.” Ei au răspuns: „Venim și noi!” Cu o corabie, apoi, Ieșiră-n larg, la pescuit. Întreaga noapte, s-au trudit, Dar n-au prins pește. Dimineață –

4. Pe când soarele, a sa față, Din valuri, lumi-și arăta – Văzură că cineva sta, Pe țărm. Era Domnul Iisus, Însă, ei nu știau. S-au dus,

5. Spre El. Când s-au apropiat, Domnul Iisus i-a întrebat: „Copiii mei, aveți voi, oare, Pe-aicea, ceva de mâncare?” „Nu!” – au zis ei. „Bine. Luați

6. Mreaja și-apoi o aruncați, În partea dreaptă, căci să știți Că pești, acolo doar găsiți.”

7. Atunci, discipolul iubit, De Domnul, astfel i-a vorbit, Lui Petru: „El este Iisus! E Domnul nost’!” Petru s-a dus, Degrabă, haina și-a luat, S-a-ncins – căci era dezbrăcat – Și-apoi, în mare, a sărit.

8. Ceilalți discipoli au venit, Cu-a lor corabie, trăgând Mreaja cu pești. De țărm, fiind, La două sute de coți doar, Veniră repede-așadar.

9. Pe țărmul mării, au găsit – Când din corabie-au ieșit – Jeratic de cărbuni, pe care, Pești fost-au – pentru fiecare –

10. Precum și pâine. Domnu-a spus: „Peștii pe care i-ați adus Acuma, puneți-i aici!”

11. În grabă, dintre ucenici, Petru fugi, cu sprinten pas, Și, din corabie, a tras Mreaja, la țărm. Prinseră ei, O sută și cincizeci și trei De pești – toți mari – atunci, deodată, În pescuirea minunată. Cu toate că mulți pești ținea, Acea mreajă nu se rupea.

12. Apoi, Iisus a zis: „Veniți Aici, cu toții, și prânziți!” Să Îl întrebe, nu-ndrăzneau, „Cine ești Tu?”, căci toți știau, Că este Domnul. A luat,

13. Pâine, Iisus, și-apoi le-a dat, La toți; la fel, a împărțit Apoi, și peștele prăjit.

14. A treia oară s-a-ntâmplat, Atuncea, că S-a arătat Iisus, discipolilor Lui, După-nvierea Domnului.

15. Când toți sfârșit-au de prânzit, Iisus, lui Petru, i-a vorbit: „Simone, al lui Iona fiu, Un lucru doar, voiesc să știu: Spune-Mi deci, Petre, Mă iubești, Mai mult tu, decât toți acești?” „Da Doamne! Știi că Te iubesc, Și știi că adevăr rostesc!” – Petru a spus, privind spre ei. „Să paști dar, mielușeii Mei!” – Zise Iisus. Apoi, a stat,

16. Și-a doua oară, l-a-ntrebat: „Simone, al lui Iona fiu, Mă iubești tu, voiesc să știu?” Petru s-a întristat și-a spus: „Te iubesc Doamne!”, iar, Iisus, „Paște-Mi oițele!” – îi spuse.

17. Apoi, a treia oară-i puse, Lui Petru-aceeași întrebare: „Îmi spune, Mă iubești tu, oare, Fiu al lui Iona?” „Domnul Meu, Tu știi, ce mult, Te iubesc eu!” – Răspunse Petru – întristat, Căci, de trei ori, l-a întrebat Dacă-L iubește – iar, Iisus, „Să Îmi paști oile!” – i-a spus.

18. „Iată, îți spun adevărat: Când tu, mai tânăr, te-ai aflat, De unul singur te-ncingeai Și doar, unde ai vrut, mergeai. Dar când vei mai îmbătrâni, Altfel de timpuri vor veni: Atunci, mâinile-ți vei întinde, Iar brâul, altul ți-l va prinde Și vei fi dus, de omu-acel, Unde nu vrei – unde vrea el.”

19. Iisus, în ăst fel, a vorbit, Ca să arate, deslușit, În ce fel, Petru-o să sfârșească – Cu ce moarte-o să-L proslăvească, Pe Dumnezeu. Apoi, Iisus, „Hai după Mine!” – i-a mai spus.

20. Petru s-a-ntors și l-a zărit Pe ucenicul mult iubit De Domnul – cel care și-a pus, Capul, pe pieptul lui Iisus, La cină, întrebând apoi: „Cine Te vinde, dintre noi?”.

21. Petru, după ce s-a uitat La el, pe Domnul, a-ntrebat: „Doamne, cu-acesta ce-o să fie?”

22. Iisus a zis: „Ce-ți pasă ție, De el, dacă Eu vreau ca până Voi reveni, el să rămână? Tu, însă, după Mine vină!”

23. De-atunci dar, din astă pricină, Printre frați, zvonul a ieșit, Că ucenicul cel iubit, N-o să mai moară. Dar Iisus N-a zis că nu moare, ci-a spus, Lui Petru, doar: „Ce-ți pasă ție, Dacă voiesc Eu, să rămâie, Până revin?” – n-a zis nimic

24. În plus; iar acel ucenic, E cel care adeverește Aceste lucruri și vestește Tot ceea ce s-a petrecut, Căci, aste lucruri, le-a văzut Și-apoi le-a scris. Noi, totodată, Cunoaștem că-i adevărată Mărturisirea lui. Mai sânt

25. Multe lucrări, ce, pe pământ, Iisus, atuncea, le-a făcut. Toate, dacă s-ar fi trecut Cu de-amănuntu-n cărți, n-aveau, În lume, loc, câte erau. Ele, prin vremi, pân’ la noi vin, Ca-n El, să credem toți. Amin.