Ioan 4 VBRC2020

1. Așadar, când Domnul a aflat că fariseii auziseră că Isus făcea mai mulți discipoli și boteza [mai mulți] decât Ioan –

2. deși nu Isus însuși boteza, ci discipolii lui –,

3. a părăsit Iudéea și s-a dus din nou în Galiléea,

4. dar trebuia să treacă prin Samaría.

5. A venit, așadar, într-o cetate din Samaría numită Síhar, aproape de ținutul pe care Iacób i-l dăduse fiului său Iosíf.

6. Acolo era fântâna lui Iacób. Atunci, obosit fiind de călătorie, Isus s-a așezat la fântână. Era pe la ceasul al șaselea.

7. A venit o femeie din Samaría ca să scoată apă. Isus i-a spus: „Dă‑mi să beau!”.

8. Discipolii lui plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare.

9. Așadar, femeia samariteană i-a zis: „Cum, tu, care ești iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteană?”. De fapt, iudeii nu aveau legături cu samaritenii.

10. Isus a răspuns și i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și cine este acela care îți spune: «Dă-mi să beau!», tu ai fi cerut de la el și el ți-ar fi dat apă vie!”.

11. Femeia i-a spus: „Doamne, nici nu ai cu ce scoate apă, iar fântâna este adâncă; de unde, deci, ai apa vie?

12. Nu cumva ești tu mai mare decât părintele nostru Iacób, care ne-a dat fântâna și au băut din ea el, fiii lui și turmele lui?”.

13. Isus a răspuns și i-a zis: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou,

14. dar cine va bea din apa pe care i-o voi da eu nu va înseta niciodată și apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care țâșnește spre viața veșnică”.

15. I-a zis femeia: „Doamne, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin aici să scot!”.

16. El i-a zis: „Du-te și cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici!”.

17. Femeia a răspuns și i-a zis: „Nu am bărbat”. Isus i-a spus: „Bine ai zis: «Nu am bărbat»,

18. pentru că ai avut cinci bărbați, și cel pe care îl ai acum nu este bărbatul tău. În privința asta ai spus adevărul”.

19. Femeia i-a zis: „Doamne, văd că tu ești profet.

20. Părinții noștri l-au adorat [pe Dumnezeu] pe muntele acesta, iar voi spuneți că la Ierusalím este locul unde trebuie să-l adore”.

21. Isus i-a spus: „Femeie, crede-mă că a venit ceasul când nu îl veți adora pe Tatăl nici pe muntele acesta, nici la Ierusalím!

22. Voi adorați ceea ce nu cunoașteți. Noi adorăm ceea ce cunoaștem, pentru că mântuirea vine de la iudei.

23. Însă vine ceasul – și acum este – când adevărații adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh și adevăr, căci și Tatăl astfel de adoratori își caută.

24. Dumnezeu este duh și cei care îl adoră, în duh și adevăr trebuie să-l adore”.

25. Femeia i-a zis: „Știu că vine Mesia, care este numit Cristos. Când va veni, el ne va învăța toate”.

26. Isus i-a zis: „Eu sunt, cel care îți vorbesc!”.

27. Tocmai atunci au ajuns discipolii lui. Și se mirau că vorbește cu o femeie, dar nimeni nu i-a zis: „Ce cauți?” sau: „De ce vorbești cu ea?”.

28. Atunci, femeia și-a lăsat urciorul, a plecat în cetate și le-a spus oamenilor:

29. „Veniți și vedeți omul care mi-a spus tot ce am făcut! Oare nu este acesta Cristos?”.

30. Ei au ieșit din cetate și au venit la el.

31. Între timp, discipolii îl rugau: „Rabbí, mănâncă!”.

32. Dar el le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoașteți”.

33. Așadar, discipolii ziceau unii către alții: „Oare i-a adus cineva de mâncare?”.

34. Isus le-a zis: „Hrana mea este să fac voința celui care m-a trimis și să împlinesc lucrarea lui.

35. Nu spuneți voi: «Mai sunt încă patru luni și vine secerișul»? Iată, eu vă spun, ridicați-vă ochii și priviți lanurile că sunt albe pentru seceriș! Deja

36. secerătorul își primește plata și adună roadele spre viața veșnică, pentru ca semănătorul să se bucure la fel cu secerătorul.

37. Căci în aceasta se adeverește cuvântul: «Unul este semănătorul, altul secerătorul».

38. Eu v-am trimis să secerați ceva pentru care nu ați trudit. Alții au trudit, iar voi ați intrat peste truda lor”.

39. Mulți dintre samaritenii cetății aceleia au crezut în el pentru cuvântul femeii care a mărturisit: „Mi-a spus tot ce am făcut”.

40. Așadar, când au venit la el, samaritenii i-au cerut să rămână la ei, iar el a rămas acolo două zile.

41. Și cu mult mai mulți au crezut pentru cuvântul lui.

42. Îi spuneau femeii: „Nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înșine am auzit și știm că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii”.

43. După cele două zile, [Isus] a plecat în Galiléea.

44. Isus însuși dăduse mărturie că niciun profet nu este cinstit în propria lui patrie.

45. Dar, când a ajuns în Galiléea, galileenii l-au primit [bine], pentru că văzuseră toate câte făcuse la Ierusalím la sărbătoare, căci și ei fuseseră la sărbătoare.

46. A venit deci din nou în Cána Galiléii, unde prefăcuse apa în vin. Acolo era un funcționar regal al cărui fiu era bolnav în Cafárnaum.

47. Când a auzit acesta că Isus a venit din Iudéea în Galiléea, a venit la el și i-a cerut să coboare și să-i vindece fiul, căci era pe moarte.

48. Atunci, Isus i-a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, nu credeți!”.

49. Funcționarul regal i-a zis: „Doamne, coboară înainte de a muri copilul meu!”.

50. Isus i-a zis: „Mergi, fiul tău trăiește!”. Omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Isus și s-a dus.

51. Și, iată, coborând, servitorii lui i-au ieșit înainte, spunându-i că fiul lui trăiește!

52. I-a întrebat, deci, la ce oră a început să-i fie mai bine, iar ei i-au spus: „Ieri, la ceasul al șaptelea l-a lăsat febra”.

53. Tatăl și-a dat seama că în ceasul acela îi spusese Isus: „Fiul tău trăiește”. Și a crezut el și toată casa lui.

54. Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus când a venit din Iudéea în Galiléea.